Buna ziua la toata lumea!
Textul ăsta luam scris la ceas târziu în noapte, prin ianuarie... Acum o luna. Încă e actual :)
_________________
_________________
Un nou an. Mda, vrem - nu vrem, anii trec... Cu bune si cu rele. Astazi ma gandeam cat de schimbatoare e lumea din jur. Nu cea de pe strada mea, ci aceea de la Nivel Mare. Azi spui ca faci "asta,asta si asta" , apoi vezi ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, cum se spune. Vin guverne, pica guverne. Vin presedinti noi, cu alte idei, cu alte sustineri... Cu legi noi, poate.
Acum un an stiam ca urma sa am un an "plin" de evenimente. In ianuarie, o luna cu emotii legate de locul in care munceam o gramada de "minti luminate". Ingineri, proiectanti, cercetatori. Stiam ca locul devenise un simplu experiment al unui Om de afaceri, se juca de-a "Firma". Testari cu rezultate "alese", subiectivism maxim, regulamente peste regulamente... Devenise in ultimii ani un loc sumbru si apasator. Joaca unui "idealist"ce reusise sa puna mana (prin tertipuri de tot felul) pe ceva ce inainte, pe vremuri, fusese un loc plin de idei creatoare si prosper. A facut ca in final acest loc sa ajunga vai si-amar , iar El sa fie anchetat... Treaba lui. Macar niste ani am simtit si ceva bucurie in activitatea de proiectare. Cand aveai pentru ce sa iti bati capul. O idee proprie avea finalizare. Pana cand nu s-a mai permis asta...
De acum un an nu am mai avut de ce sa vizitez "inchisoarea" aceea cu program de intrare si iesire fix, din care am avut sansa sa ies la timp. Anii trec. 43 de ani. Atata aveam atunci... Daca nu se intampla sa "elibereze" Nea Anchetatu' niste zeci de ingineri si sa ii trimita in Lumea Larga, cine stie daca puteam sa vad si sa fac ceea ca am facut ulterior, in lunile anului 2014. Nu? Se zice ca orice usa deschisa duce catre un alt drum...
Bun.Sa revin. In cursul primelor luni am testat ce se poate si ce nu se poate realiza in tara asta. Ideea mea de mica afacere ce mi-ar fi placut (si inca mai exista undeva acolo, ascunsa pentru analiza) mi-am dat seama ca nu e posibila in acel moment, legi, taxe si tot felul de alte chestii mi-au fost 'semnele' ca sa nu fac nici un pas. In alte timpuri, in alt loc, poate ca ar avea succes mestesugaritul. Lucrul manual a pierdut teren in fata chinezariilor ieftine aduse pe bani putini de pe alte meleaguri. Industrializarea ucide munca omului de rand, lucrurile nu mai au personalitate proprie cand sunt identice cu inca sute sau mii de alte obiecte la fel. Da, asta imi place mie sa fac, cu pasiune. Inca de cand eram mica (9-10 ani) , facand haine, creand chestii faine. Eu asa le zic la toate, ca doar ma "strofoc" sa le fac :)
Tricotam , crosetam si coseam in joaca, facandu-mi si haine pe vremea lui Ceasca'. Inca am in pod unele din acele haine. Amintiri. Pe vremea aia, marerialele erau materiale... De calitate. Chit ca pe atunci erau alte timpuri. Ca tot vorbim de cum trec anii, ganditi-va cate din magazinele ce va placeau voua au disparut... Pur si simplu, ori cladirea a fost daramata, ori acolo acum e vreun birt, ori cine stie ce alta destinatie are. La Universal (resitenii il stiu, cei mai peste 40 de ani, nu juniorii ) gaseam stofe, ate pentru tricotat, si multe , multe altele...
Inca imi amintesc (in mintea mea stiu si locurile exact :) ) cum era acolo. Universal. Adica de toate... Frumos. Acum e o pustietate in zona. Pacat... Nu m-ar mira ca locul cu pricina sa fie cumparat de vreun baron local. Avem vreo doi, trei ce au cumparat aproape tot orasul.
Deci, din anii '80 mi se trage mie pasiunea pentru mestesugareala asta migaloasa ce nu aduce doi bani in casa... Normal. Industrializarea a schimbat totul. Inclusiv obiceiurile oamenilor.
Cine mai sta langa soba, la o vorba si un lucru de mana? Putini...
Acum un an stiam ca urma sa am un an "plin" de evenimente. In ianuarie, o luna cu emotii legate de locul in care munceam o gramada de "minti luminate". Ingineri, proiectanti, cercetatori. Stiam ca locul devenise un simplu experiment al unui Om de afaceri, se juca de-a "Firma". Testari cu rezultate "alese", subiectivism maxim, regulamente peste regulamente... Devenise in ultimii ani un loc sumbru si apasator. Joaca unui "idealist"ce reusise sa puna mana (prin tertipuri de tot felul) pe ceva ce inainte, pe vremuri, fusese un loc plin de idei creatoare si prosper. A facut ca in final acest loc sa ajunga vai si-amar , iar El sa fie anchetat... Treaba lui. Macar niste ani am simtit si ceva bucurie in activitatea de proiectare. Cand aveai pentru ce sa iti bati capul. O idee proprie avea finalizare. Pana cand nu s-a mai permis asta...
De acum un an nu am mai avut de ce sa vizitez "inchisoarea" aceea cu program de intrare si iesire fix, din care am avut sansa sa ies la timp. Anii trec. 43 de ani. Atata aveam atunci... Daca nu se intampla sa "elibereze" Nea Anchetatu' niste zeci de ingineri si sa ii trimita in Lumea Larga, cine stie daca puteam sa vad si sa fac ceea ca am facut ulterior, in lunile anului 2014. Nu? Se zice ca orice usa deschisa duce catre un alt drum...
Bun.Sa revin. In cursul primelor luni am testat ce se poate si ce nu se poate realiza in tara asta. Ideea mea de mica afacere ce mi-ar fi placut (si inca mai exista undeva acolo, ascunsa pentru analiza) mi-am dat seama ca nu e posibila in acel moment, legi, taxe si tot felul de alte chestii mi-au fost 'semnele' ca sa nu fac nici un pas. In alte timpuri, in alt loc, poate ca ar avea succes mestesugaritul. Lucrul manual a pierdut teren in fata chinezariilor ieftine aduse pe bani putini de pe alte meleaguri. Industrializarea ucide munca omului de rand, lucrurile nu mai au personalitate proprie cand sunt identice cu inca sute sau mii de alte obiecte la fel. Da, asta imi place mie sa fac, cu pasiune. Inca de cand eram mica (9-10 ani) , facand haine, creand chestii faine. Eu asa le zic la toate, ca doar ma "strofoc" sa le fac :)
Tricotam , crosetam si coseam in joaca, facandu-mi si haine pe vremea lui Ceasca'. Inca am in pod unele din acele haine. Amintiri. Pe vremea aia, marerialele erau materiale... De calitate. Chit ca pe atunci erau alte timpuri. Ca tot vorbim de cum trec anii, ganditi-va cate din magazinele ce va placeau voua au disparut... Pur si simplu, ori cladirea a fost daramata, ori acolo acum e vreun birt, ori cine stie ce alta destinatie are. La Universal (resitenii il stiu, cei mai peste 40 de ani, nu juniorii ) gaseam stofe, ate pentru tricotat, si multe , multe altele...
Inca imi amintesc (in mintea mea stiu si locurile exact :) ) cum era acolo. Universal. Adica de toate... Frumos. Acum e o pustietate in zona. Pacat... Nu m-ar mira ca locul cu pricina sa fie cumparat de vreun baron local. Avem vreo doi, trei ce au cumparat aproape tot orasul.
Deci, din anii '80 mi se trage mie pasiunea pentru mestesugareala asta migaloasa ce nu aduce doi bani in casa... Normal. Industrializarea a schimbat totul. Inclusiv obiceiurile oamenilor.
Cine mai sta langa soba, la o vorba si un lucru de mana? Putini...
Anul trecut mi-am amintit de copilarie mai mult ca in alti ani. Germana. Draga de ea, m-a salvat. Doamne ajuta ca in continuare sa imi faca bine in viata. Am vazut locuri faine. Curate, frumoase, pline de flori. Pacat ca sunt populate si de oameni prefacuti, schimbatori si carora nu le ajungi la nas mereu. Asta m-a determinat sa decid ca : tot mai bine e in Romania. Daca nu bag in seama orice, si extrag numai partea buna a lucrurilor si faptelor din jurul meu, e bine si aici.
Voi continua studiul celor de pe alte meleaguri, vazand, observand firea lor. Si ce e mai important vreau sa ma inspir din ceea ce vad (case, locuri) in idealul pe care il am... Tin minte pentru mai tarziu, cand nu voi mai putea circula libera prin lume : ce poti crea pentru a vinde si ce nu. Caci unele afaceri sunt sortite esecului si la ei. Asta e.
Poate voi vedea si oameni buni... Or fi si acolo raritati, precis. Ca nu i-am descoperit eu inca, asta e alta problema.
Voi continua studiul celor de pe alte meleaguri, vazand, observand firea lor. Si ce e mai important vreau sa ma inspir din ceea ce vad (case, locuri) in idealul pe care il am... Tin minte pentru mai tarziu, cand nu voi mai putea circula libera prin lume : ce poti crea pentru a vinde si ce nu. Caci unele afaceri sunt sortite esecului si la ei. Asta e.
Poate voi vedea si oameni buni... Or fi si acolo raritati, precis. Ca nu i-am descoperit eu inca, asta e alta problema.
Ieri am vazut un film in care o tipa se apuca si calatoreste... Nu ca mine, cu treaba. Ci asa, alele... Primeste mereu ajutor, se descurca. La un moment dat cunoaste o batranica simpatica care o si indrageste :) Batrana find singura cuc, chiar ii prinde bine sa schimbe ceva in viata ei. Ii era ca o fiica.
Tipa, cand decide ca e momentul ca trebuie sa plece acasa (da,avea o casa, dar era satula de vesnicele probleme) , babuta o duce pana acolo cu masina , ramane ca o bunica pentru familie, astfel incat nu mai moare singura ca un caine, dupa cum spunea ea... Da, un film ciudat, dar cu realitatile vietii. Cine nu vrea sa incerce sa iasa din Cercul lui si sa vada si altceva?
Vazand alte lumi, ne deschidem viziunea... Prindem idei din zbor. Ne inspiram. Iesim din lumea sumbra de acum... Visam.
Anul asta in gradina voi avea levantica...Multa. De ce nu? E frumoasa, arata frumos. Poate aduce bani, in timp... Cu conditia sa te ingrijesti de ea. Sunt soiuri ce raman inflorite pana in luna noiembrie a anului :)
Pai da. Hai sa visam frumos! La o lume vesela, schimbata in bine, orase prospere. Eu sper sa am un an bun... Va voi impartasi in continuare impresiile de calator.Caci anul asta continui ce am inceput in 2014. Sa vad, sa ajut, sa creez. Sa construiesc.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Tipa, cand decide ca e momentul ca trebuie sa plece acasa (da,avea o casa, dar era satula de vesnicele probleme) , babuta o duce pana acolo cu masina , ramane ca o bunica pentru familie, astfel incat nu mai moare singura ca un caine, dupa cum spunea ea... Da, un film ciudat, dar cu realitatile vietii. Cine nu vrea sa incerce sa iasa din Cercul lui si sa vada si altceva?
Vazand alte lumi, ne deschidem viziunea... Prindem idei din zbor. Ne inspiram. Iesim din lumea sumbra de acum... Visam.
Anul asta in gradina voi avea levantica...Multa. De ce nu? E frumoasa, arata frumos. Poate aduce bani, in timp... Cu conditia sa te ingrijesti de ea. Sunt soiuri ce raman inflorite pana in luna noiembrie a anului :)
Pai da. Hai sa visam frumos! La o lume vesela, schimbata in bine, orase prospere. Eu sper sa am un an bun... Va voi impartasi in continuare impresiile de calator.Caci anul asta continui ce am inceput in 2014. Sa vad, sa ajut, sa creez. Sa construiesc.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Cu prietenie,
ANGELA
îngerul călător
îngerul călător
