Mda... O etapa in viata omului ce tine intre 13 ani si ..?. ani. Asta depinde de om. Sau o fi si aici o regula?
Negativismul. Raspunsurile derizorii. Rautatea, acolo pana nu demult era o vorba calda adresata mamei tale.
Noroc ca nu am asteptari mari de la ei. De la prunci. Stiu ca apar momente cand vor sa fie ei cei mai tari...
Ce e mai rau este ca eu, eu - un adult trecut de 40 de ani - nu imi amintesc din pacate absolut nimic de prin copilaria mea, doar mici crampeie din viata, imagini fugitive si povesti care inca imi staruie in minte. Dar mi-am dorit sa pot calatori in timp sa ma vad cum eram atunci... Imposibil. Poate doar prin vis, visele acelea care le simti ca si cum ar fi reale. Care apar cand eu sunt relaxata...
Copiii au etapele lor in dezvoltare, absolut normale. Ii lasi liberi - nu e bine. Le impui - nu e bine. Poate ca perfectiunea este intre cele doua.
Timpul mamei , la un moment dat trebuie organizat astfel incat sa aiba ocupatie ce ii tine mintea departe de aceste stari ale "celui mic": sa nu te enervezi cand vezi ce face, cand auzi ce spune el. Mai bine sa iti vezi de mestereala ta, la care poate vine si te ajuta si el de bunavoie; fostul tau bebe, pe care il iubeai cand gangurea, cand facea primii pasi, cand se impiedica la alergarea cu piciorusele lui mititele...
O minte adolescentina in corp de adult, de aproape 1,80. Il vezi mare, dar el e inca mic. Mic, caci mintea lui este inca a unui copil fara viziunea viitorului. Nu stie ce idioata a ajuns societatea asta intoxicata de politica si de spagi. Nu stie cum e sa iti faci vise si sa se destrame in vant. Nu stie multe... Poate e bine si asa. Sa copilaresca mai o vreme. Dar sa se joace "normal", la aer curat, nu in fata unui monitor de computer care ii chinuie ochii, ii schimba corpul etc. In alte lumi copiii nu au adolescenta libera pentru ca sunt pusi la munca. Munca grea, fara scoala.
Intr-un documentar vazut pe unul din multele programe pe care inca le mai urmaresc , copiii din Africa , din nu stiu ce tara, erau pusi de pe la 7 ani sa sorteze deseurile trimise de europeni, mai precis de cei din UK ( Marea Britanie) , pentru a asigura traiul familiei. Adio scoala, adio copilarie...
Adolescenta mea nu stiu cand s-o fi gatat... Poate pe la 20 de ani cand dadeam de greu singura , pe cont propriu. Iar pe "vremea mea" nu existau telefoanele mobile, sa cer ajutor... S-a gatat cand am avut probabil primele examene serioase (Nu zic ca celelalte nu or fi fost serioase; nici vorba. Dar pentru ca invatam bine la scoala nu le simteam ca ar fi grele)...
In schimb "bebele" tau care nu e geniu in scoala, dar nici al' mai slab din clasa, parca nu constientizeaza ce viata il asteapta. Poate ca daca nu il apuca adolescenta asta, ramanea geniul dintr'a cincea... Pacat. De ce s-o fi inventat etapa asta in viata noastra ?! :)
Cu ochi mari priveste la tine cand il rogi sa te ajute cu aia , sau cu aia. Treburi casnice, nu ceva extraordinar... Grea munca de jos, nu? La casa , asta e. Ai caine, ai pisica, ai obligatii fata de ele. Macar inca astea le face :) Etapa de pre-adolescenta a fost mai usoara. Sa vad cum o fi cea post-adolescentina !! Ufff, cat mai e pana atunci !
Devii invizibil in casa. Pentru el /ei devii o sursa care asigura traiul de zi cu zi, plata facturilor etc. Care asigura bugetul necesar hranei ce creste direct proportional cu centimetrii castigati in inaltime :)
Negativismul. Raspunsurile derizorii. Rautatea, acolo pana nu demult era o vorba calda adresata mamei tale.
Noroc ca nu am asteptari mari de la ei. De la prunci. Stiu ca apar momente cand vor sa fie ei cei mai tari...
Ce e mai rau este ca eu, eu - un adult trecut de 40 de ani - nu imi amintesc din pacate absolut nimic de prin copilaria mea, doar mici crampeie din viata, imagini fugitive si povesti care inca imi staruie in minte. Dar mi-am dorit sa pot calatori in timp sa ma vad cum eram atunci... Imposibil. Poate doar prin vis, visele acelea care le simti ca si cum ar fi reale. Care apar cand eu sunt relaxata...
Copiii au etapele lor in dezvoltare, absolut normale. Ii lasi liberi - nu e bine. Le impui - nu e bine. Poate ca perfectiunea este intre cele doua.
Timpul mamei , la un moment dat trebuie organizat astfel incat sa aiba ocupatie ce ii tine mintea departe de aceste stari ale "celui mic": sa nu te enervezi cand vezi ce face, cand auzi ce spune el. Mai bine sa iti vezi de mestereala ta, la care poate vine si te ajuta si el de bunavoie; fostul tau bebe, pe care il iubeai cand gangurea, cand facea primii pasi, cand se impiedica la alergarea cu piciorusele lui mititele...
O minte adolescentina in corp de adult, de aproape 1,80. Il vezi mare, dar el e inca mic. Mic, caci mintea lui este inca a unui copil fara viziunea viitorului. Nu stie ce idioata a ajuns societatea asta intoxicata de politica si de spagi. Nu stie cum e sa iti faci vise si sa se destrame in vant. Nu stie multe... Poate e bine si asa. Sa copilaresca mai o vreme. Dar sa se joace "normal", la aer curat, nu in fata unui monitor de computer care ii chinuie ochii, ii schimba corpul etc. In alte lumi copiii nu au adolescenta libera pentru ca sunt pusi la munca. Munca grea, fara scoala.
Intr-un documentar vazut pe unul din multele programe pe care inca le mai urmaresc , copiii din Africa , din nu stiu ce tara, erau pusi de pe la 7 ani sa sorteze deseurile trimise de europeni, mai precis de cei din UK ( Marea Britanie) , pentru a asigura traiul familiei. Adio scoala, adio copilarie...
Adolescenta mea nu stiu cand s-o fi gatat... Poate pe la 20 de ani cand dadeam de greu singura , pe cont propriu. Iar pe "vremea mea" nu existau telefoanele mobile, sa cer ajutor... S-a gatat cand am avut probabil primele examene serioase (Nu zic ca celelalte nu or fi fost serioase; nici vorba. Dar pentru ca invatam bine la scoala nu le simteam ca ar fi grele)...
In schimb "bebele" tau care nu e geniu in scoala, dar nici al' mai slab din clasa, parca nu constientizeaza ce viata il asteapta. Poate ca daca nu il apuca adolescenta asta, ramanea geniul dintr'a cincea... Pacat. De ce s-o fi inventat etapa asta in viata noastra ?! :)
Cu ochi mari priveste la tine cand il rogi sa te ajute cu aia , sau cu aia. Treburi casnice, nu ceva extraordinar... Grea munca de jos, nu? La casa , asta e. Ai caine, ai pisica, ai obligatii fata de ele. Macar inca astea le face :) Etapa de pre-adolescenta a fost mai usoara. Sa vad cum o fi cea post-adolescentina !! Ufff, cat mai e pana atunci !
Devii invizibil in casa. Pentru el /ei devii o sursa care asigura traiul de zi cu zi, plata facturilor etc. Care asigura bugetul necesar hranei ce creste direct proportional cu centimetrii castigati in inaltime :)
Inca un pic... Cu rabdare se trece peste tot, spune o vorba. Vom vedea cum va fi cand si fetita va trece prin asta. Bine ca am avut inspiratia sa las 4 ani intre ei. Asa voi avea timp sa ma invat cu trecerea lor catre "oameni mari", pe rand... Daca erau nascuti la 1-2 ani intre ei? Ar fi fost groaznic pentru nervii mei , si asa ocupati cu alte probleme pe care trebuie sa le suporte zilnic.
Era demult , foarte fericita cand s-a nascut Ema: la spital cand am aflat ca e fetita , a fost absolut minunat. Si ea mi-a adus echilibrul prin firea ei vesele, creativitate, voiciune etc. Daca ar fi fost in casa mea doi baieti, cred ca eram deja de mult cu parul albit complet, nu partial, ca acum la patruzeci si ceva. Poate ca pana ajunge ea la adolescenta, eu ma voi fi obisnuit deja cu schimbarile in felul de a fi, al copilului, in general ... Doamne ajuta , sa nu fie multe!
Mamici, acum inteleg sfaturile pe care mi le dadeati mai acum ceva vreme, macar am fost pregatita , stiam ce urmeaza. Nu am asteptari stiu ca se vor "vindeca" toate in timp. Timpul va pune totul la locul lui, sentimentele se vor linisti, ei , adolescentii astia vor constientiza pe ce lume traiesc.
Cei din toata tara se revolta de cand cu accidentul acela (Doamne, fereste lumea de asa accidente sau incidente tragice !), cum nu ma prea uit la tv la stiri, aflu cu intarziere cam ce mai e nou prin tara asta care a intrat in "cadere libera", saraca. De ceva vreme... Poate daca tinerii devin mai responsabili nu ii vor mai lasa pe cei De sus, de la putere, sa faca noi experimente pe populatie, sa schimbe mereu legile in defavoarea omului de rand. In capatul asta de lume, la Resita, oricum nu afli nimic, nu se intampla nimic. Un loc in care poti sa stai la pensie, ingrijind de gradina :)
Imbatranim.Vedem asta la copiii pe care ii avem prin familia proprie sau prin familiile cunostiintelor : acum il vezi bebe, invatand sa mearga -acum il vezi la scoala , iar peste "un pic" il vezi adolescent, care nu te mai recunoaste. Mare paguba.
Eu doar observ, caci ,mai nou, studiez lumea. In liniste. Fara sa comentez. Vad, notez schite, pentru o carte pe care o voi scrie odata. Cu personaje fictive sau nu :)
Lumea oriunde ar fi, oriunde as fi. De la A la Z sunt milioane de stereotipuri umane... o multitudine de comportamente, de tipuri, fiecare cu pasiunea lui, cu hobby-urile lui. Si culmea culmilor: ale parintilor nu coincid cu ale copilului. Generatie dupa generatie, oamenii se schimba, se adapteaza la timpurile in care traiesc. Lumea se schimba mereu, cum am mai spus-o. Dar nu spre bine, asta e.
Era demult , foarte fericita cand s-a nascut Ema: la spital cand am aflat ca e fetita , a fost absolut minunat. Si ea mi-a adus echilibrul prin firea ei vesele, creativitate, voiciune etc. Daca ar fi fost in casa mea doi baieti, cred ca eram deja de mult cu parul albit complet, nu partial, ca acum la patruzeci si ceva. Poate ca pana ajunge ea la adolescenta, eu ma voi fi obisnuit deja cu schimbarile in felul de a fi, al copilului, in general ... Doamne ajuta , sa nu fie multe!
Mamici, acum inteleg sfaturile pe care mi le dadeati mai acum ceva vreme, macar am fost pregatita , stiam ce urmeaza. Nu am asteptari stiu ca se vor "vindeca" toate in timp. Timpul va pune totul la locul lui, sentimentele se vor linisti, ei , adolescentii astia vor constientiza pe ce lume traiesc.
Cei din toata tara se revolta de cand cu accidentul acela (Doamne, fereste lumea de asa accidente sau incidente tragice !), cum nu ma prea uit la tv la stiri, aflu cu intarziere cam ce mai e nou prin tara asta care a intrat in "cadere libera", saraca. De ceva vreme... Poate daca tinerii devin mai responsabili nu ii vor mai lasa pe cei De sus, de la putere, sa faca noi experimente pe populatie, sa schimbe mereu legile in defavoarea omului de rand. In capatul asta de lume, la Resita, oricum nu afli nimic, nu se intampla nimic. Un loc in care poti sa stai la pensie, ingrijind de gradina :)
Imbatranim.Vedem asta la copiii pe care ii avem prin familia proprie sau prin familiile cunostiintelor : acum il vezi bebe, invatand sa mearga -acum il vezi la scoala , iar peste "un pic" il vezi adolescent, care nu te mai recunoaste. Mare paguba.
Eu doar observ, caci ,mai nou, studiez lumea. In liniste. Fara sa comentez. Vad, notez schite, pentru o carte pe care o voi scrie odata. Cu personaje fictive sau nu :)
Lumea oriunde ar fi, oriunde as fi. De la A la Z sunt milioane de stereotipuri umane... o multitudine de comportamente, de tipuri, fiecare cu pasiunea lui, cu hobby-urile lui. Si culmea culmilor: ale parintilor nu coincid cu ale copilului. Generatie dupa generatie, oamenii se schimba, se adapteaza la timpurile in care traiesc. Lumea se schimba mereu, cum am mai spus-o. Dar nu spre bine, asta e.
In autobuz. Langa scaune, in zona aia cu burduf, la autobuz e plin de copii de clasa a XI-a. Au terminat orele si merg acasa. Discuta despre bani, aplicatii, jocuri. Unul din baieti sta cu telefonul in mana si tasteaza mesaje pe skype , scrie cu doua maini, cu o dexteritate!!! Eu dupa atata utilizare a tastaturilor de toate felurile, mai nou a touch-screenului, nu am asa o dexteritate in a folosi toate degetele la tastat :)
Ei bine, baiatul asta scria cu o viteza uimitoare. Iar cel de vizavi ii raspundea, in acelasi mod. Tastand mesaje, bineinteles. E normal ?!
Dupa 2 statii au urcat inca doua colege de-ale lor. Care nu aveau telefon. L-au certat pe colegul lor ca sta toata ziua pe net, el s-a uitat putin la ele , apoi a ridicat din umeri. Atitudine faina, ce sa zic. Bravo fetelor! Ema , fiica-mea mereu zice (si stiu asta pentru ca e adevarat - si eu am fost ca ea odata, nu? ) ca fetele sunt mai istete decat baietii. Se vede si dupa carnetul de note :) Pacat ca nu sunt privite la fel ca baietii. Eu am avut mult de suferit mai demult pentru ca eram de sex feminin si nu masculin, la locul de munca. De-aia trebuie sa fim mai tari ca ei, sa ne maturizam mai rapid, sa riscam mai mult pentru a obtine rezultate. Ei fac parte din "regnul superior".
Am povestit pe la inceputul blogului cum era ca inginera stagiara, printre barbatii ingineri. Si sefi, daca se poate. 'Geaba stii engleza, degeaba esti harnica, nu primesti salariu mai mare, nu pleci in deplasare, nu ai beneficiile pe care le au barbatii decat daca te impui. Ceea ce am facut pana la urma, de nevoie. M-am inrait ca sa pot reusi.
Biata mea fetita , sper sa nu aleaga ingineria. Idioata ocupatie au inventat astia in nomenclatorul meseriilor. Pentru femei , e bun managementul, planificarile, ocupatiile legate de gandire. Nu desenatul si proiectatul. Bine ca eu faceam calcule si documentatiile aferente, nu am suportat partea de desen niciodata... Si ce era fain , era ca se schimbam destul de des proiectele, nu ajungeam sa ma plictisesc.
Ei bine, baiatul asta scria cu o viteza uimitoare. Iar cel de vizavi ii raspundea, in acelasi mod. Tastand mesaje, bineinteles. E normal ?!
Dupa 2 statii au urcat inca doua colege de-ale lor. Care nu aveau telefon. L-au certat pe colegul lor ca sta toata ziua pe net, el s-a uitat putin la ele , apoi a ridicat din umeri. Atitudine faina, ce sa zic. Bravo fetelor! Ema , fiica-mea mereu zice (si stiu asta pentru ca e adevarat - si eu am fost ca ea odata, nu? ) ca fetele sunt mai istete decat baietii. Se vede si dupa carnetul de note :) Pacat ca nu sunt privite la fel ca baietii. Eu am avut mult de suferit mai demult pentru ca eram de sex feminin si nu masculin, la locul de munca. De-aia trebuie sa fim mai tari ca ei, sa ne maturizam mai rapid, sa riscam mai mult pentru a obtine rezultate. Ei fac parte din "regnul superior".
Am povestit pe la inceputul blogului cum era ca inginera stagiara, printre barbatii ingineri. Si sefi, daca se poate. 'Geaba stii engleza, degeaba esti harnica, nu primesti salariu mai mare, nu pleci in deplasare, nu ai beneficiile pe care le au barbatii decat daca te impui. Ceea ce am facut pana la urma, de nevoie. M-am inrait ca sa pot reusi.
Biata mea fetita , sper sa nu aleaga ingineria. Idioata ocupatie au inventat astia in nomenclatorul meseriilor. Pentru femei , e bun managementul, planificarile, ocupatiile legate de gandire. Nu desenatul si proiectatul. Bine ca eu faceam calcule si documentatiile aferente, nu am suportat partea de desen niciodata... Si ce era fain , era ca se schimbam destul de des proiectele, nu ajungeam sa ma plictisesc.
Acum nu ne vom plictisi inca niste ani de acum incolo, caci nu ne lasa copiii :) Am zis sa imi pregatesc deja perioada de retragere la pensie , caci anii trec repede , vad clar. O gradina in care sa ma reculeg, un foisor in capatul gradinii unde sa beau un ceai, avand privelistea cu toate dealurile Resitei in fata. Iar in gand, toate locurile frumoase vizitate de 2 ani incoace... Un loc placut unde sa iau pensulele si sa astern pe tablou imaginile placute ale naturii. Natura ne ofera multa frumusete. Si daca tot am devenit in a doua parte a vietii mai melancolica, o sa profit de stare :) O carte... Etc.
Si liniste!
Iar printre ele voi creste copiii, dupa inspiratia de moment... Asa am facut de cand ma stiu cu ei. Inspiratia. Nu cartile de "buna crestere". Deja au crescut mult, nu imi dau seama cat de repede a trecut timpul!! Ma bucur ca sunt marisori, acusica isi fac si ei un viitor. Daca se vor destepta la timp din boala numita Adolescenta :)
Si liniste!
Iar printre ele voi creste copiii, dupa inspiratia de moment... Asa am facut de cand ma stiu cu ei. Inspiratia. Nu cartile de "buna crestere". Deja au crescut mult, nu imi dau seama cat de repede a trecut timpul!! Ma bucur ca sunt marisori, acusica isi fac si ei un viitor. Daca se vor destepta la timp din boala numita Adolescenta :)
Anii au trecut pe "speed", sigur ca si restul vor trece la fel... Doamne ajuta! Sanatosi sa fim ! Ca restul se rezolva.
Si societatea sa le dea voie sa fie ei insisi. Nu falsi. Nu "robotei" programati. Cine stie cum o fi in 5-10 ani?
Si societatea sa le dea voie sa fie ei insisi. Nu falsi. Nu "robotei" programati. Cine stie cum o fi in 5-10 ani?
Numai bine,
Angela
Angela
Resita, 05 noiembrie 2015
