Iarna 2016 ?!

              Ma uitam printre pozele mele vechi. Nu foarte vechi, ce e drept. Dar pentru ca in ultimele luni am abandonat aparatul de fotografiat intr-o cutie , alaturi de acumulatorii si incarcatorul pentru ei, ma uit la ceea ce am fotografiat mai demult, cand inca erau culori in natura.
              Iarna aceasta nu am mai "prins" nimic deodebit. A nins la noi in oras doar doua zile, si nu una dupa alta. Zapada nu a tinut mult. Ce poti fotografia? Plantele nu mai sunt acum, toate s-au ascuns in pamant, urmand la apara la primavara mai frumoase.
       M-am uitat la poze, cautand inspiratia pe care o astept din nou. Nu mai am chef de nimic; iarna in suflet. Voiam sa fac cate ceva lunile astea de inceput ce an... Dar nu am  apucat. Stiti cum e cu socoteala de acasa, care difera fata de cea din targ...
Asa a iesit la mine. Multe idei, au intrat din nou la "somn", ca sa le incerc mai incolo, cand va veni soarele si vremea frumoasa a primaverii.
               Primavara e anotimpul care imi da energie. Anotimpul in care sunt nascuta. Anul acesta iarna a fost atipica. Un amestec de anotimpuri, care pe multi ne-a influentat. Fiind ba cald, ba frig, am racit. Normal , s-ar zice. Dar eu de cativa ani nu am mai racit asa tare. Trece...
               Rasfoind vechile mele albume, am vazut ca in 2013 a fost tot asa, in februarie au aparut ghioceii.
Acum,  la inceput de februarie 2016, gradina vecinilor e plina de ghiocei. O frumusete de flori... Si narcisele  incep sa creasca, o primavara cam timpurie.
Vom vedea cum va mai fi... Pana la primavara mai e ceva timp. Inca o luna si ceva. Sper sa imi revina si mie cheful  si inspiratia :)
Citesc mult, ma uit la filme faine, care ma inspira. Pana sa ma apuc sa scriu, ma iau cu treaba si nu mai apuc sa astern gandurile. Las pe alta data.
Visam la primavara cu optimism. Totul va fi bine  :)

Din peripetiile vietii: noul cod fiscal si complicatiile lui...

Buna ziua dragii mei,
De mult nu am mai pus ceva pe blogul online. De scris am scris, despre adolescenta, copii, despre diverse ganduri ce imi zboara prin minte cand sunt stresata sau nu, despre natura ce ne inconjoara. Sunt salvate acolo... pentru mai tarziu. O sa revin si la ele , candva.
Momentan , voiam sa va povestesc peripetiile unui Asistent in brokeraj care se zbate in hatisurile actelor fiscale :)
Am inceput in 2008 din joaca, sa fac asigurarile la masini, acele RCA obligatorii. Ma intalnisem in fata sediului firmei unde lucram atunci ( un  ziar local care incaaaaa... supravietuieste si azi intemperiilor create de aparitia internetului :) ) - cu o tipa ce lucra la CSR, actual TMK , ea in timpul liber facea asigurari.
Mai stiti, ca "pe vremuri" se scria totul "de mana", nu se facea pe computer, electronic, musai fiind sa ai o imprimanta acasa...
Dupa ce ea a scris polita pentru unul din automobilele Dacia ce erau in posesia familiei noastre (la acea vreme)  ce mi-a venit mie in minte? Hai sa devin si eu asigurator in timpul liber!
Zis si facut. Pe strada ce se afla putintel mai incolo, catre Gara de Sud, Resita, se afla sediul firmei Astra. Am vorbit cu dom' director si asa am devenit si eu agent de asigurari... De ce sa platesc eu comisionul pentru doua masini unei alte persoane, cand poate ramane "in familie". De la RCA am ajuns dupa vreo 2 ani sa fac si asigurarile la case, caci se stabilise ca este obligatoriu! Si asa pe langa ce castigam ca un biet ingineras, manager si ce am mai facut prin viata asta, inca un mic venit venea din asigurarile prestate catre prieteni si familie. Si colegi... Caci la vremea aceea Institutul de proiectari inca era un nume. Aveam multi colegi. Acum este doar o firma aflata pe lista cu "falimente istorice". Falimentele lui C., cel urât de toti resitenii. 1771 - 20... Ani pierduti pe apa sambetei.  Ce a fost atunci si ce mai e acum... 
Asta e, inca un loc de munca in CV, care intre timp s-a imbunatatit cu inca o realizare, datorita bunilor parlamentari , si anume Noul cod fiscal , cu metehnele lui.
Mai nou, ca sa pot plati darile la stat, pe care pana acum le plateau pentru noi cei de la firma de brokeraj unde trecusem in urma cu 3 ani , cand Astra isi dadea obstescul sfarsit, trebuia sa devin Asistent in brokeraj inregistrat oficial. Aceeasi Marie, cu alta palarie.
Era inceput de ianuarie cand am primit pe e-mail ca trebuie sa mergem toti agentii sa depunem acte, formulare etc. la Finante.
Zis si facut. Ma duc cu cele necesare , copii dupa toate actele cerute, la Finante. La Resita, sediul este langa Brd. An de an veneam in perioada depunerii formularului 200 completat, cu o adeverinta doveditoare primita de la Asigurari, apoi reveneam sa platesc diferentele de impozit , daca era cazul.
Dar de ce a trebuit sa ramana asa simplu? Nuuu, pentru ca dragii nostri guvernanti s-au gandit la noi, bietii oameni simpli ce fac diverse activitati libere, sau au PFA ori intreprinderi individuale , ca noi avem prea mult timp liber :)
Asa ca au impus ca din acest an sa depunem acte, multe acte, sa venim si sa revenim la Ei ca sa platim Noi, ca doar cei ce se ocupau cu asta nu erau buni. Contabilii firmelor de brokeraj stiau mai bine totul ...
2016. Al treilea an la brokeraj. Suna tare bine termenul, dar e tot ce faceai ca agent la o firma (in cazul meu, Astra), doar ca acum aveai la dispozitie multe firme unde puteai face politele. Suna simplu , intri pe un pc, pe platforma, accesezi site-ul si treci la treaba.
Daaaarrrrr, de cate ori stateam seara si injuram in gand ca nu stiu sa ma descurc prin itele politelor, care cer date peste date. Cauta din nou persoana, intreaba tot... Nu e o meserie faina. Caci mereu se schimba ceva in sistemul de asigurari. Eu , personal, nu eram fascinata de asa ceva, dar pentru ca pur intamplator am si devenit Agent,cu diploma de absolvire imi parea rau sa pierd banii de scolarizare... Si timpul consumat. Cat timp am tot invatat si citit toate documentele legate de asigurari si legislatie. Cat timp am facut teste pe platforme, au fost resetari ale site-ului de invatare, eu trebuind sa o iau de la zero cu testarea, pentru a reface punctele... Etc. Apoi ziua cu examenul. O zi plina de stress. Dar daca intrasem in hora , am jucat. Timisoara, multi agenti ca si mine, de la toate firmele existente. Eram fiecare cu testul in fata, sa alegem varianta corecta. Ca si la examenul pentru carnetul de conducere. Zici ca e usor, dar e greu totusi, caci intri intr-o stare indescriptibila in cuvinte cand esti pus sa dai testele alea... Emotiile te cuprind, atunci iti dai seama ca ai uitat tot. Daca ai noroc , mai treci o data peste test, citesti din nou ca sa fii sigura ca ai facut bine...
La cat esti de emotionat , ce mai stii ca e bine dau nu? Cert e ca atunci cand am aflat ca "am luat", eram fericita! La fel ca si examenul de la scoala de soferi din 2007, cand luasem "din prima"...Tot dupa ture si ture de invatat, citit, simulari de teste etc. Emotii mari.
        De ce trebuie sa fim asaltati de emotii? Sa ne faca mai grea situatia? Crezi ca ai uitat tot, ca nu ai sa iei examenul, dar de multe ori tocmai aceste emotii sunt constructive. Ajuta in felul lor. Altfel am lua viata prea usor...
Culmea e nu am emotii cand discut cu diverse persoane sus-puse. Poate ca asa sunt eu... Mi-a dat D-zeu curaj sa fac  in viata ce imi place , sau daca nu chiar tot ce imi place sa ales varianta simpla.
In CV-ul meu acum sunt de toate, poate ca ar parea surprinzator ca e un amestec de studii diverse, experiente diverse.
Acum , de cand trebuie sa merg si sa stau la  randuri la Finante, imi pierd si mai mult timp. Aud, stand la rand la ghiseu sa vina numarul meu de ordine, tot felul de povesti. Unii au firma, au alte acte de depus. Unii au intreprinderi individuale, au taxe mari la stat, au obligatii. Drumuri multe la fisc, la primarie... Randuri.
Cam asa decurgeau anii trecuti la cei cu care mai discutam, povesteau din experienta lor. Ce am invatat: nu imi voi face niciodata firma pe cont propriu, e asa de complicat, asa de mult timp consumat pe tampenii de acte, samd. Si oare nu toti românii isi doresc sa fie sefii lor proprii?! Pana la urma avand atatea treburi de rezolvat daca esti pe cont propriu, nu alegi pana la urma varianta de "angajat la o firma" fie si pe "minim", dar cu timp liber pentru tine, nu pierdut pe la randuri... Asa face Statul legile astfel incat sa deziluzioneze pe toti intreprinzatorii care doresc sa faca ceva. Bine ca am ocazia sa vad, sa observ :)
Cred ca soarta e asa cum ne-o facem noi.... Eu am ales la un moment dat cate o cale A sau B , care ducea catre ceea ce voiam eu. Asa am ajuns sa pot vedea si observa diversele iţe ale activitatilor independente, cu bune si rele.
Dupa ce voi reveni la Finante ca sa depun urmatorul formular, al doilea, dupa dobandirea CIF-ului, o sa revin pentru al treilea samd. Si apoi trimestrial obligatii? Cine le mai stie? Of, ca tare complicat devine totul!
In paralel cu treburile astea, mai am si altele pe cap, bineinteles, dar ma gandesc ca de-aia au venit, ca stie D-zeu ca le pot face pe toate pana la urma... Altfel m-as plictisi :)
Pasul urmator logic ar fi sa stau la un birouas undeva, sa pot castiga si bani din asigurari. Sa nu fie doar un titlu. Dupa  ce voi invata  noile reguli, ca doar nu ramane nimic neschimbat, nu? Anul vine mereu cu altele  noi, ca doar altfel ar fi viata un plictis total!
The end!
Dar ... To be continued!

ian. 2016...


Cu prietenie,
Angela