Povestea mea de azi ma duce cu gandul la tinuturile calde si
linistite pe care le putem vizita in concediu…
Ma vad stand la umbra undeva la malul marii, unde mi-as dori sa
beau azi cafeluta de dimineata. Cu lapte, aburinda…
Spectacolul valurilor jucause , spargandu-se de mal m-a fascinat
mereu. Mi-as dori sa locuiesc la malul marii in perioada de vara… Sa pot inota
cand doresc. Sa ma plimb dimineata devreme, cand soarele isi face aparitia lui
fascinanta, reflectandu-si razele in luciul apei. Marea, minunata mare.
Vacante la care visam... Spuneam ca azi gandul meu zboara la
vacante linistite. In zilele noastre e mai dificil de gasit acel loc linistit...
Dar speranta moare ultima si sigur vom gasi fiecare dintre noi locul acela in
care ne dorim sa ne relaxam si in care sa cream ceva frumos. Poate sa pictam,
sa scriem vorbe de suflet intr-un poem sau roman… Sau pur si simplu sa meditam.
Privind valurile ce se sparg de tarm :)
