Lilacs bloomed :)
Liliacul a înflorit aici, la Reșița... Stiați ? Intr-o grădină din zona cu magnolia aceea frumoasă.
Routes
Promises
I start in English… Why? I don’t know exactly, but now I am
feeling much closer by that sweet language, even if I do not know at perfection.
..
Yesterday someone ask me how long I know English. Since all
my life… I was in the second class, at 7
years when I started to study English at school. Her resemblance with German helped me a lot. My kindergarten was in
German, as a little Romanian-German as I was. A blond angel with golden curls.
I wish I can see myself in that time laughing in a video…
So, for the next
years the languages used by me was Romanian at home (my native l. :) ) and English at school, at
classes, twice a week, as we do here. Later, the French. German was forbidden in house by my
father. When you do not speak a language do not ban it, please. In secret I talked
with mom and my brother, sometimes. My grandmother and my aunts, uncles talked
too. The link which kept me knowing it was the recipes in German which I used
to translate for myself in a little "recipe book". And I read some magazines about life from all
the Europe: kings and princesses, castles, shops. Beauty of another world. These magazines came to us not by mail… but through
our “kind” relatives from Abroad which
after Revolution forgot us… Romanian forget often from where they left at the beginning…
The world is changing all time.
I wanted to tell today about something nice: do you keep
your promises? I do. And I promised myself
that at a moment I‘ll be travelling and
see beautiful houses as in magazines. In
my student life , the money didn’t allowed
me to make trips. Later , I worked, but the money was in the same as my student
life… Engineering is not a good job here. Unless you are a man or “a boss”. But I have a home. I made a nice family
and I have a much valuable treasure: two
beautiful and bright kids. I wish that at least they could see some of the
world. Many of their colleagues from school travel every holiday in other countries and tell stories… So, the solution is simple: to take a new job
abroad. For a while, for “forever”, for how long it takes :)
I had passport made for a trip to Yugoslavia (at that time -90's)
and two trips to Budapest: for “business”. Not for visit. My mom needed to help her. We thought
that I might go somewhere else too. Noooo. Expired. All our life we work for
what? To keep a home, living from day to day. To make a holiday per year, a cheap
one if is possible. Maybe one day I succeed to keep my promise… It must!
She (a cute business woman) told me that I have many advantages
which I did not realized until now regarding work abroad: I
don’t smoke, I can speak English (good), German (medium) and French (medium), I
have driving license (not many woman have) etc. I'm not always trusting what others say, but give me strength and courage. And I tell more: I have a
special Empathy to help people. And to understand some facts. Yesterday, like every day otherwise, I was in the
situation to help someone. An old woman couldn't get
down from the bus... Her age, illness, walking stick did not helped her a lot there...
Empathy is the capacity to recognize emotions that are being experienced by another sentient or fictional being. One may need to have a certain amount of empathy before being able to experience accurate sympathy or compassion. The English word was coined in 1909 by the psychologist Edward B. Titchener in an attempt to translate the German word "Einfühlungsvermögen", a new phenomenon explored at the end of 19th century mainly by philosopher Theodor Lipps. It was later re-translated into the German language as "Empathie", and is still in use there.
I changed myself lately… Nature, kindness, love, I
appreciate them more and I started to hate the stupidity, the hedonism of the leaders,
the way they talk and react. Just now at TV thay tell about corruption and stealing money destinated for roads. We
are “great”. That's why we have so "lovely" roads here. Time to change the channel :)
 |
| HELPING EACH OTHER |
I want to tell you a story. You know that I like very much
crafts. One Sunday, my mom call me to say : at … TV it is a show about crafts
and an exposition which will be in Resita with some special products. It was
about European funding for collaboration between Romania and Serbia in
traditions area. Started one year ago and now was the end. In papers it was not a promotion, not a word about this.
The money went to “some” families.
The things go like this… You are not in “target
area” , you do not succeed. You are not in top, do not start anything... I wanted to create a little business. It was the
time for me to travel and to find beauty in art. I abandoned it, like many
other ideas. Too much work for nothing. A good angel opened my eyes.
You know that in Resita there are a lot of free spaces when
used to be shops, now empty… ? Many, too many places. There are properties of some “moguls” from
here. Unfortunately, the future doesn’t look so good regarding this theme.
How is the situation in your town, my friends? The same as
here?
I hope not.
Greetings ! Good afternoon!
Rainbow in the Spring
Bine v-am regasit ! Welcome to my lovely blog!
I am sure you like too Oliver Shanti... I like his music since 90's, when I discovered electronic and ambiental music :)
Good bye and see you later! Pe curand!
Primăvara
de Vasile Alecsandri
A trecut iarna geroasă,
Câmpul iar a înverzit
Rândunica cea voioasă
La noi iarăşi a sosit.
Dintr-o creangă-n alta zboară
Sturzul galben, aurit
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!
Turturelele se îngână,
Mii de fluturi vezi zburând
Şi pe harnica albină
Din flori miere adunând.
Cântă cucu-n dumbrăvioară
Pe copacul înflorit,
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!
Rândunica cea voioasă
La noi iarăşi a sosit.
Dintr-o creangă-n alta zboară
Sturzul galben, aurit
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!
Turturelele se îngână,
Mii de fluturi vezi zburând
Şi pe harnica albină
Din flori miere adunând.
Cântă cucu-n dumbrăvioară
Pe copacul înflorit,
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!
 |
| Resita, kinetic fountain - 14 March 2014 RAINBOW WAS SUPER! |
Va place curcubeul ? Mie da ! Ascultati muzica ce o voi posta putin mai jos, priviti natura si
... bucurati-va : a venit PRIMAVARA!
Hello, my dear friends! Enjoy my photos, enjoy the music... Relax and feel good!... bucurati-va : a venit PRIMAVARA!
Good bye and see you later! Pe curand!
10 ani... Martie!
Amintiri... Mi-e dor...
Tocmai azi, 6 martie 2014, mergand spre casa cu autobuzul si povestindu-i fetitei mele despre un oras care imi place mult si pe care mi l-as dori din nou "mai aproape" mi-am amintit ceva...
In Martie 2004 , era la fel... Probleme cu locul de munca , dar de cu totul alt gen, atunci nu imi placea deloc in noul meu serviciu, care era tot "fostul loc de munca", dar cu alti sefi, alt birou (o sala noua, micuta si cocheta, unde am nimerit ca "musca-n zăr"). Revenisem dintr-un concediu in care avusesem grija de Andreiasul meu cel mititel. Dupa doi ani, ce speram, ca va fi bine? Poate... Cert e ca eram un "peste pe uscat".
Buuun. Asa ca in martie 2004, dupa sase luni de "chin", mi-am facut curaj si m-am dus la Timisoara, la interviu. Ma inscrisesem intr-o doara. Asa, ca sa fie o incercare... Desi era vorba de Elba, firma la care eu fusesem si saptamanal pe vremea facultatii (faceam niste laboratoate pe acolo, ne aratau de toate), parca mi-era inima indoita. De ce unii pot pleca, pur si simplu? Iar unii pun in fata altele, sunt inradacinati prea bine.. Misterul vietii.
Era sa intru in echipa lor, mai lipsea doar un mic pas... dar nu am mai vrut sa plec. Complicatiile vietii... Pur si simplu nu mi-am mai dorit sa plec. Dar nici sa schimb locul de munca, unde in sfarsit mi-am gasit ceva de facut si am continuat inca niste ani buni... Ii multumesc unui batran coleg care mi-a aratat un alt domeniu la vastului "Electro". Incepeam sa proiectez HG-urile. Cunoscatorii stiu ce e o rulare, cum se finalizeaza ea, etc. Nu e simplu, cum se vehiculeaza... Si cat de important e acest prim pas. Daca ai pentru cine sa le faci... :) Caci viata aduce si schimbari, iar acestea tin ... tot de sefi. Daca ei nu isi mai doresc contracte? Pai pornesc in sens invers si pun bete-n roate cui trebuie. Ba mai spala cativa banuti si fac si zdup pentru asta daca au ghinion sa fie prinsi... Istoria UCMR si a multelor complicatii o stim cei de aici, din Vest. Nu intru in detalii, nu are sens, e un capitol "mort si ingropat". Poate intra la Reanimare, daca are noroc...
Azi, ma gandeam privind pe fereastra autobuzului, la o Resita ploioasa si mohorata... Cum au trecut acesti 10 ani? Pentru mine a fost bine. Eram ocupata, foarte ocupata. Inca e bine, simt ca pornesc catre alte tinte. Dar vad orasul, vad ce-i in jurul meu... Vai, vai. Tot "ăi mari" raman bine de tot, iar ceilalti, se chinuie in traiul mizer de zi cu zi... Te inveti si cu putin, doar suntem români isteti si descurcareti.
O poveste reala
Azi in autobuz (altul, cel cu care plecam de acasa) s-a mai intamplat ceva, ceva ce mi-a produs un mic şoc...
Stiam ca exista drogati, stiam ca exista copii ce se joaca cu armele. Ii stiam de la TV, ca toata lumea... Dar azi am vazut ceva ce nu credeam ca voi aveam ocazia sa vad ziua-n amiaza mare.
Vizavi de mine s-a asezat un copil ce nu avea mai mult de 16 ani. Zic eu. Iar langa mine era altul, cu gluga lui cea gri pe cap. Si ce vorbeau, ca-ti faceau frica numai vorbele. Pe langa vorba lor tiganeasca o mai rupeau si cu putina limba romana, si aia stalcita... Dar ce subiecte: armele , ce arme ii plac, ce arme a folosit etc. Permis de port-arma etc. Iar asta de langa mine vorbea de injectii...
Am stat linistita, caci de obicei sunt multi oameni in cursa asta, asa ca nu e vreo problema de atacuri... Ciudatii astia vorbeau de Germania, cum fac ei rost de bani acolo, de lunete de 1 metru, de răzbunari... Si scoate unul din buzunarul hainei un tub negru. Tot spunea ca el cand se supara pe oameni da cate un spray si "rezolva". Putina tuse nu strica nimanui...
Of, of. Inca ma gandesc ce generatie de depravati creste in tara asta, astia erau doar cativa. O mica mostra, dar suficienta.
Sa nu o lungesc prea tare, pe la Nera (Centru, pt cine nu e din zona) au dat sa coboare si l-am vazut si pe ala de langa mine cum statea in dreptul usii de mai-ncolo... Noroc ca usa nu era prea aproape de mine. Asta era un drogat cu ochii cat cepele. Un blond cu ochi albastri, grasut, care injura in tiganeste. Mda, asta e tineretul cel harnic al Romaniei. Ei ne vor da noua "pensiile" ... Daca le vom avea si pe alea :))
Au coborat, dar au lasat in urma "ceva". Apucase nărodul ala se apese un puf? Poate. Mirosea in zona aia ciudat, pe oamenii din zona i-a apucat tusea si se simteau rau. Asa ceva nu am crezut ca imi va fi dat sa vad. In loc de scoala aia fac alte nazdravanii... Probabil mergeau la "bancomat", ca pomenisera de o vizita la asa ceva... Doamne fereste de asa copii!
Ce voi face peste 10 ani ? Cum voi fi? Cum vom fi noi?
Asta e o intrebare pe care mi-am pus-o azi... Cand se implinesc 10 ani de cand puteam sa ne schimbam destinul. Intre timp a venit pe lume si Ema, care mi-a umplut / ne-a umplut viata cu veselia ei si cu stilul ei special. Am vrut-o mult de tot si a venit "la fix". De cand eram fetita, visam sa am o fata numita Ema. Da, asa a fost. Mi-am dorit prin adolestenta ca eu sa am copii la 30 de ani si asa a fost... Cam tot ce imi doream s-a intamplat. Acusica e si ziua mea... Poate ca mi-o voi serba mergand la un spectacol pe care doresc sa il vad de mult... Chiar daca e dupa ziua mea. Va fi putin complicat, caci spectacolul e seara.
Poate da, poate nu... Stiu doar ca o alta Angela a plecat mai demult de aici, poate ca urmam si noi... Sau?
Cine poate stii dinainte ce va fi? Nimeni. Doar banuind, dorind, sperand, incercand... O schimbare a fost sa fie, in ianuarie cand s-a intamplat ceva. Oare ce va fi? Dzeu stie mai bine...
Vreau doar o viata mai buna pentru copilasii mei. Inca sunt mici...
Mai stiti magazinul Materna? Ehehe, ce multe gaseam eu acolo, tricotam si coseam... Sau doar imi clateam ochii, cum spunem noi :)
 |
| sursa foto: http://danbotoman.blogspot.ro/ |
Imi doresc ca si eu sa prind varsta lor venerabila, sa ma pot plimba intr-un parc frumos, sa imi stiu copiii bine, sa stau la un ceai alaturi de al meu mosulica :) Ca doar cafea nu voi mai avea voie, cred...
Va mai amintiti copilaria? Eu doar partial, dar ma bucur ca mai stiu ce stiu...
Pe curand!
Martisor
Împreună cu mărțișorul se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Ascultati si priviti :
Istoric
Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât Români cât și la Bulgari (sub numele de Martenița) este considerată ca fiind datorată substratului comun Daco-Tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, deși legendele populare îi dau alte origini, care, la Bulgari, sunt legate de întemeierea primului lor hanat laDunăre, în anul 681. Se mai consideră deasemenea că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caș. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.
Acum
În prezent, mărțișorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât.
Martisor primit de la Ema, fetita mea... S-au jucat putin la scoala :)
Informatii preluate de aici
SĂ AVEŢI O PRIMĂVARĂ MINUNATĂ !
HAVE AN AWESOME SPRING, FRIENDS!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)