"CD"...

Just an imagination...
Statea in parc. Pe bancuta cea veche pe care statuse de atatea ori in tinerete... Trecuse asa de mult timp? Cum au trecut anii oare?
     Era tot ea, desigur. Dar cu alte ganduri, experiente. Ce mica era atunci... Avea doar 27 de ani. Nu se poate spune ca era chiar mica, dar ei ii placea sa creada asta mereu.
     Veneau aici ei doi... Obisnuiau sa se plimbe seara prin acest parc. Pasarile cantau mereu. Probabil ca se bucurau si ele de fericirea celor doi. In fiecare anotimp parcul arata diferit si ... totusi era acelasi. Pomii, aleile. Primavara aveau flori de cires parfumate si superbe. Apoi sutele de mici fructe rosii ce stateau sa fie culese de trecatori... Si venea si anotimpul in care frunzele deveneau ruginii, ca tamplele ei ce se schimbau pe zi ce trecea... Iarna, era deja altceva. Zapada asternuta pe toti pomii de pe aleea din parc ii aduceau aminte de copilarie. Cu joaca de-a bulgarasii.
    Amintirile veneau si nu incerca sa le opuna nici un gand. Era vremea lor. Asculta cu mare drag concertul mierlelor de langa ea. Nu le vedea , dar ascunse printre ramuri ele incantau trecatorii cu trilurile lor fermecatoare.
Oare el unde e acum? Tot la clubul de sah, poate. I-a spus unde va fi in dupa-amiaza asta speciala...
         Tineri, frumosi, plini de energie vivanta... El o privea mereu cu ochi ocrotitori, voia ca mereu sa ii fie bine. Cand dragostea da tarcoale unor tineri frumosi nimic nu le sta in cale. Un sarut furat sub ciresul de pe aleea principala... O imbratisare fugara. Toate inca le simtea... Ca si cum locul acela le pastrase pentru ea ca un fel de arhiva cu multe CD-uri "salvate" fiecare la locasul lui. Locul CD-ului ei era la litera I de la iubire. Azi arhiva s-a deschis si i-a reamintit tot... Frumosi ani.
       Copiii au crescut. Ei isi vedeau de viata lor deja de ceva anisori. Si precis fiecare dintre ei avea aici in "arhiva" un CD frumos. Plin de iubire si amintiri frumoase. Aici venea cu ei si cand era mititei. Se jucau, alergau fericiti. Unul mititel, in carucior, iar celalalt ceva mai marisor. O fetita ce se juca cu fratiorul mai mic. Asa e de cand lumea: fetitele isi ajuta mamica daca au un micut bebelus acasa... Ca o papusica ce are nevoie de mai multa dragoste si grija.
    Ea isi amintea cum era atunci. Isi amintea si cum au venit pe lume si cu cata dragoste s-a ocupat de ei. Stia ca sunt ani ce nu trebuie uitati. Niciodata.
    
     Uite-l in zare. Era tot el. Printul ei cel frumos. Nu a uitat ca azi e ziua lor. Ehe, anii au trecut si peste el. Dar tot privirea aceea o are. Aceiasi ochi frumosi, cu linia specifica ce ii inconjura. Parca mereu razand catre ea... Acei ochi ce au adus iubirea si in ochii ei.
    Nu mai avea acelasi pas grabit ca pe vremuri dar venea bucuros catre draga lui sotioara... Flori frumoase stateau stinghere in mana lui. La fel ca atunci, la 28 de ani...
 
    Un sarut furat pe fuga, o imbratisare tandra. Asta era tot ca atunci. Simtea ca a avut o viata implinita. Ca ceea ce au trait ei putea fi descris in zeci de volume...
     Intr-o zi le va scrie... Va fi atunci cand parcul va avea culoarea tamplelor ei albe si ea va putem sa povesteasca despre locuri frumoase si experiente la fel de frumoase, tuturor ce vor dori sa afle...
   Frumos, frumoasa, cuvintele pereche ce li se potriveau lor si tuturor celor din jur... Mierlele erau de acord cu ce gandea ea. Cantau vesele.
     Pe aceeasi banca... sau o alta noua. Dar in acelasi loc incantator si linustit. Acolo isi revedeau ei intreaga colectie de CD-uri povestind si nu numai...