Viata...

Ieri am vazut ceva ce m-a socat pe moment, fara sa pot interveni cumva...
Sa "explicitez"....
         Eram in gradina, privind pomisorii ce dau in floare si ascultand cantecul simpatic al mierlelor ce isi vorbesc duios. Cand , deodata au aparut in zona un card de pasarele ce o asaltau pe o ditamai pasare neagra. Nu era o cioara, era mai mare. La un moment cand aia s-a asezat pe o creanga, am observat in ciocul ei o pasare mititica.... Saracuta de ea nu putea scapa de clestii puternici ai Uriasei negre. Vai, ce am simtit in sufletul meu in acel moment!
Cum ar fi ca noua, bieti pamanteni sa ni se fure de sub ochi un membru al familiei, foarte drag. Sa il vedem cum dispare in clestii unui animal de 5 ori mai mare decat noi... Groooooaznic.
Inca ma gandesc la sunetele ce le scoteau bietele pasarele ciripind agitate si sarind cu piciorusele si cu ciocurile catre Uriasa neagra.
Plangeau ele, plangea sufletul meu.... Caci se pare ca soarta unor fiinte depinde de existenta altora, dezi nu e corect...
Nu au stau mult aici, Ea a zburat cu prada in cioc in departare, undeva de unde nu am mai auzit nici ciripitul speriat la bietelor pasarele...
Of, of, daca e sa vezi cum are loc circuitul vietii in natura, si esti un Om  cu suflet bun, si nu un dr... impielitat (cum sunt multi carora nu le pasa de nimic...) , te doare ce vezi in jur....
Odata, eram acasa, in curte, pe cand un puisor de pasare a nimerit la noi in zona, pe cand invata sa zboare. A sarit la el cainele, voind sa se joace. Auzind palavrageala parintilor puiului am venit sa vad ce e si l-am luat , ducandu-l intr-ul loc mai sigur. Au venit langa el parintii, ciripind jucausi. Cred ca pana la urma a invatat sa zboare, dragalasul :) Sigur a scapt cu bine.
Dar oare care o fi fost finalul povestii de ieri? Nu stiu, dar cred ca a invins cel puternic...
Multe vad si nu le pot descrie in cuvinte... Cei  ce ma cunosc stiu din privirea mea ca mi s-a intamplat ceva. "Ce e?" , ma intreaba. "Nimic, zic eu, sperand ca scap..."
Uneori e greu sa povestesti ceva trist.  Doar stam si ne rugam la Dumnezeu ca sa ne faca viata mai blanda, mai usoara  sa nu vedem toate rautatile din jur. Omenesti sau pur si simplu din natura.
Eu VREAU sa vad doar partea buna, pe aialalta nu o bag in seama, caci trebuie sa treaca. Si mai e o chestie :" efectul bumerang". Bine faci, bine gasesti ... se spune. Valabil si pt partea negativa.
            Mai tarziu, dupa niste ore, in marul din gradina sedea o pasare micuta, colorata superb, singura... Si canta de zor... Oare de jale sau nu? Noi nu le intelegem, desi de multe ori mi-as dori sa inteleg si graiul animalelor, ca si Mowgli sau Tarzan sau alte personaje de povesti.
Cate am putea invata de la ele!!!
Trist... Ca vremea ce pare sa aduca toamna... Si maine este 1 Mai.
Asta e. Vine el si soarele!
Aveti grija de voi !
Cu prietenie,
Angela