Marea Uitare

Buna, bine v-am gasit !

In ultima vreme vad (prind mai bine zis) multe documentare pe Digi World sau Life, interesante dealtfel. Azi m-a interesat un subiect pe cat de important, pe atat de captivant. Cum apare Alzheimer in corpul omenesc?

Inca nu am varsta la care se zice ca apare Alzheimer, dar cum ... de cand ma stiu uit nume, uit fețe, uit multe fapte care mi s-au intamplat si care poate ca nu erau totusi asa de importante, astfel incat s-au sters din memorie, ma intereseaza subiectul legat de memorie. Nu pare ceva rau in a uita si a inlocui informatiile de pe hard-discul creierului cu alte informatii mai noi, mai proaspete. E greu cand patesti asta si cei din jur nu pot pricepe cum de se intampa. De-aia !

Azi , la documentarul cu pricina era o chestie foarte importanta: somnul si alimentatia, acestea pot preintampina aparitia bolii.

Daca dormim profund 8 ore pe zi, atunci creierul elimina amiloidul pe care il acumuleaza in timpul zilei si care daca se depune in placi/formatiuni,  duce la aparitia Alzheimerului. S-a dovedit acest lucru, somnul ala bun ne ajuta si pe noi, nu numai pe copiii aflati in crestere.

Problema e cand ai si un pui de tinnitus, ce te faci? Adica auzi tiuitul perment in una sau ambele urechi, sau cazul meu, aud pulsatii, mai discrete ce e drept in ultima vreme, dar sunt prezente. Cand e liniste totala , in loc sa poti adormi, auzi BumBumBum...  Minunat, nu? 

Bine ca m-am invatat cu ele, din aprilie incoace au trecut niste luni...

Am gasit solutia pentru asta: daca esti obosit adormi, fara sa mai bagi in seama pulsatiile. Daca mediul din jur te lasa sa dormi, poti adormi pentru acele minunate 8 ore de curatate a creierului de toxinele acumulate. Mmmm , ce bine suna! Somn bun, bun. Mi-e dor de asa un somn profund! 

Daca  auzi pe timpul noptii cum latra cainii vecinilor, cum sunt trantite usile prin casa de vreun 'matinal nocturn', cand vecinii fac chef zgomotos saptamanal, atunci nu mai e asa de mirobolant... 

Am gasit si aici  un articol in engleza ce descrie putin tematica somnului.

A doua chestie marcata era despre alimentatie: sa mancam peste, oua (galbenusurile de oua au un rol important de preintampinare a bolii) si sa avem grija de ficat. Cum avem grija? Mancand sanatos !

Peste mi-am propus sa mananc mai des, si asa imi place mult  :)

Oua mancam cu totii, nu? 

Greu e sa fii tu insati in vremurile astea, mi-e tot mai dificil sa vorbesc cu altii despre tot felul de mici chestii. De exemplu, de ce nu ne interesam din timp cum putem preintampina unele afectiuni? Multi din cei din jur, nu mai au rabdare sa citeasca, nu mai au rabdare sa discute. Timpul , bata-l vina , se scurge tot mai repede...

Imi place solitudinea, imi place meditatia, imi plac discutii line, de suflet, imi place sa ma plimb; imi displace enorm cand imi da tarcoale (foarte rar ce e drept)  puiutul de depresie cauzata de ce vad in jur. Nu de alta, dar nimeni nu imi sare in ajutor in acele momente, tot singura ies la liman. Imi displace enorm cand oamenii mint sau nu ma asculta, uitandu-se la mine ca printr-o sticla. Oameni buni, nu sunt invizibila, dar pot fi si asa, daca e mai bine :)

Imi doresc ca sa previn Marea Uitare, imi doresc informatie, sa aflu si sa previn. Si daca o fi sa vina acea maladie crancena. prefer sa dispar din lumea asta. De tot. Pana atunci incerc sa fiu bine, sa fiu tare, si sa studiez cat mai mult. Activitatea ne tine in forma !

Sa poti avea un echilibru in toate, aici e misterul vietii. Si trebuie descifrat in continuare !

Bacteria amyloid (sursa : aici )

Relax with jazz music

Hello
It is a rainy day... The sky is not anymore blue like yesterday, 3 April. And not so hot weather. Better.

I wanted to listen something relaxing, like ambient jazz music. By chance I have found this:

Link for android users: Jazz music

Yes, I know what you can say: jazz? You can hear for some times, 30 min, 1 h, as long you wish to do it... But when you work or you have to concentrate at reading a good book siting on the armchair... this music is perfect.

I invite you to relax, to eliminate the thoughts which can bring sadness in your life. I do like this, I am tired of seeing the world crashing down...  The New Era of Technology do not help the people, the children. They think that it is useful, but it's not. Just use our energy on things  non useful in life: siting on the sofa and give Likes. 

Please give one more chance to life, to work sometimes in the garden full with flowers, to enjoy the relaxing music reading a book, or whatever what makes you happy.

Try to be different.

Have a nice day, friends !

O tanti... la 1 Martie 2017

Imi vine inca sa zambesc gandindu-ma cum le spuneam in tinerete vecinelor mele mai in varsta cu cca 20-25 de ani, Tanti ...

Uite ca timpul a trecut :) Cu bune, cu rele, dar am ajuns si eu la VENERABILA varsta de 46 de ani fara 14 zile... Mai e putin si vine numarul magic de inceput la orice: 4+6=10... 1+0= 1 Unu. Incep ceva nou. Adica mi se va spune Tanti, printre alte noutati date de varsta.

Eu nu ma simt prea batrana, ca doar eu inca copilaresc prin pruncii mei, adolescentii cei cu ifose si nervi. Dar nu despre ei doresc sa vorbesc azi, oricat ar fi ei de dragalasi cu toanele de zi cu zi.

Ziua de ieri, 1 martie 2017, a fost ziua in care mi s-a spus pentru prima data in viata Tanti. Un tanar de 25 de ani mi s-a adresat politicos, nu stia cum sa-mi zica si a zis Tanti. Putea sa fie <doamna>, cum spun multe alte persoane. Nu m-am suparat, ci doar mi-am dat seama ca AU TRECUT ANII si prin viata mea. O noua etapa incepe acum, cu o noua identitate. 

Ca si un facut, mai tarziu, in timp ce eram la magazin, la Kaufland sa cumpar ceva, fata de la casa (avand si ea tot in jur de 20 de ani, mititica) imi zice Tanti. Era a doua oara. 

Si vor mai veni multe... De acum, nu mai sunt Angela, ci tanti Angela, cu mare surprindere, caci nu ma asteptam.

Voua cand vi s-a intamplat asa ceva? A venit vremea sau inca nu? E o experienta unica!

Sa simti ca se duc anii, simti asta vazand copiii care cresc intr-un ritm fantastic... Ne trezim cu senzatii noi, sanatatea incepe sa arate micile probleme date de varsta, se instaleaza si insomnia, ceea ce e deja prea mult pentru mine.

Dar gandesc pozitiv, nu bag in seama si nu ma dau batuta. Trec cu brio si de acest hop. Intre 40-50 se schimba multe. Inclusiv modul de adresare al celor din jur. Ne invatam, ne adaptam, ca doar e in firea omeneasca. 

 Va salut cu drag,
 Angela

Viitorul

Viitorul...

Daca ar fi sa poti sa vezi viitorul , ce ai face? Ai spune celor din jur ce ai vazut?

Oare te-ar crede?

”Arrival”, un film senzational , dupa parerea mea. Un film psihologic, in care Louise Banks isi vede viitorul in flash-uri din care la inceput nu intelege mai nimic, caci nu le stie sensul... Cand atingerea , fie si printr-o sticla protectoare, a unei fiinte de rasa superioara, o schimba si ii induce stari de previziune a propriei vieti... ea isi da seama care este darul cel mai mare pe care l-a primit civilizatia umana.  Ea era ”arma” secreta despre care toti vorbeau, acea arma care va provoca, sa zicem, unificarea natiunilor planetei noastre, Pamant.

IMDB - ARRIVAL

Harul ei minunat prin care reusise sa studieze limbile pamantului, scrierile diversificate ale Pamantenilor din toate colturile lumii, i-au adus o  sansa unica de a asista la primul contact cu o alta civilizatie.Un alt soi de fiinte, cu un alt soi de limbaj, un alt tip de scriere, care pe cat de complexa parea, pentru ea a devenit un scris pe care l-a asimilat din mers si a ajutat-o sa ii inteleaga...

       Un film pe care trebuie sa il vada neaparat un anumit tip de persoane, dupa parerea mea, acele persoane inzestrate macar putin cu un har anume: simturile extrasenzoriale. Mai ales acele persoane. Cei care se plictisesc la filmele psihologice, din care trebuie sa inteleaga trairi, vise, senzatii, deja-vu, ei, acestia, mai bine nu se apuca sa caute filmul si sa stea aproape doua ore captivati de actiune...

      Imi pare bine ca am vazut filmul, desi fiind in mare parte a filmului ”deranjata” de comentariile semi-rautacioase ale altor ”privitori”, caci nu ii pot numi altfel, am putut totusi sa ma concentrez  numai la ceea ce ma interesa. Care era finalul? Urma sa triumfe binele sau raul?

     Cum in general imi plac filmele cu happy-end, pot spune ca si acesta mi-a placut. Mult.

     De ce oare suntem atat de diferiti unii de altii? De ce oare intelegem diferit diversele situatii de viata? Sau simturile ne sunt mai normale sau mai dezvoltate catre o alta dimensiune, spatio-temporala, in care lumea nu mai are acelasi sens banal, ci capata o amplitudine mult mai larga, ce cuprinde vazutul si nevazutul, in care si frunzele comunica intre ele la fiece bataie de vant... Sau cand noi, oamenii putem comunica nu prin viu grai, ci prin ganduri.  Andra are o melodie care mie imi place: Niciodata sa nu spui niciodata. Printre versurile cantecului se spune si aceasta: ”Ai grija ce-ti doresti! S-ar putea sa si primesti!”...

     Asa  este... V-ati dorit ceva mult de tot si i-ati cerut lui Dumnezeu sa va aduca vreodata alinare, liniste sufleteasca si fericire? Sigur ca multi dintre voi va rugati. Zilnic sau mai rar. Dar oare chiar va doriti ceva?  Cum simtiti lumea aceasta? Va ofera ceea ce va doriti? Daca nu, de ce nu incercati sa o faceti voi mai buna? Prin schimbarea pe care o puteti face voua insiva, fiind mai buni, mai increzatori in viata. Optimismul naste lucruri bune. Aduce vesti bune si vointa. Dumnezeu ne aduce in cale oamenii buni de care avem nevoie pentru ca echilibrul nostru interior sa fie mereu la nivelul optim.

     Mi-as dori sa-mi vad viitorul... Mi-as dori sa pot sa vad care decizie e cea mai buna , in functie de viitorul ce urmeaza acelei decizii. Dar, din pacate harul meu nu merge pana intr-acolo incat sa stiu exact viitorul.

Il pot doar influenta prin gandurile mele bune, prin optimism. Harul cu care am fost inzestrata, dupa ce am avut sansa de a trece in a doua jumatate a vietii  ma ajuta sa prevad si sa simt ceva frumos. Simt cum sa fac ceea ce trebuie. Cineva este atat de bun , incat sa imi indrume pasii si sa ma ajute la nevoie.

Ce bine este atunci cand cauti cu multa staruinta (nu e cazul meu, totusi) ceva prin casa , nestiind unde este acel obiect... dupa ce spui niste simple cuvinte , rugandu-l pe  El sa iti duca pasii inspre  ceea ce cauti... Cand in urmatoarele momente gasesti  exact ceea ce doreai, ai cea mai mare incantare din lume, că Cineva nu te-a uitat. Că Cineva e acolo, pentru tine si te va indruma mereu.

Poate ca Pestii , fiind zodie de apa, sunt mai alunecosi, mai creduli. Dar daca lor nu le face rau, ci bine, si daca prin acest har ei aduc un bine si celor din jur, ce poti spune despre ei ? In nici un caz sa ii vorbesti de rau.

Chiromantia m-a fascinat inca de mica, fiind ”acompaniata” oriunde eram la orice moment de viata, si de carti de genul acesta. Pe langa multe altele.

Linia vietii ma fascina prin forma ei sinuoasa si frumoasa, dar lunga. Stiam ca voi avea o viata lunga, sper sa fie asa si in realitate. La treapta celor 40 de ani s-a produs o mutare a liniei pe o linie paralela cu cea anterioara, care totusi nu se intrerupea. Doar ca la un anumit moment se unea cumva cu jumatatea a doua  a liniei vietii.  Sa fie renasterea? Cand lasi in urma multe lucruri din trecut si mergi fara griji spre viitor, oricare ar fi acela? Poate ca vazand viitorul am fi altfel... mai cu grija la viata de zi cu zi. Poate am simti natura din jurul nostru cum trece spre nefiinta fara ca omenirea sa aiba minima grija fata de ea. Poluare, mizerie si nesimtire, care face rau atati omenirii, cat si naturii. Sufar cand vad cate ceva ce ma raneste...

Ca si acest incident observat saptamana trecuta, ceva ce s-a intamplat intr-o dupamasa :  nu eram eu la volan si am putut observa mai cu grija ceea ce e in jur.  La un moment dat , pe sosea , dar pe banda opusa, in dreptul unui sat am vazut un caine ranit. Lovit rau.  In vale, langa noi, langa sosea erau alti 5 catei, caini de toate marimile, mici si mari,  care voiau sa ajunga la cel ranit. Toti plangeau, asa cum plang cainii... Sa ti se rupa sufletul, nu asa... Pana mai tarziu m-am tot gandit la bietul animal, care a murit saracul fara vreo vina, poate doar aceea  ca a traversat o sosea pe care trec masini cu viteza... Pacat ca oamenii nu stau o clipa mai mult cu grija catre ce e in jur, si nu pot amana putin apasarea pedalei de acceleratie, vor sa ajunga mai repede undeva. Oare daca soferulul acela mergea mai incet nu era mai bine si pentru el? Sunt sigura ca el a avut remuscari de constiinta. Sper.

     Ma gandesc la cei pe care ii facem sa sufere, sau la cei care ne fac sa suferim, intentionat sau neintentionat...

Sa fie sanatosi, le zic eu, caci daca eu ma stiu cu constiinta impacata, sigur imi va fi bine. Daca tu mereu acuzi si vorbesti  fara sa gandesi, la un moment dat se intoarce roata.

    Vreau sa pot vedea viitorul omenirii. Sa il vad fara razboaie, fara ura si fara cearta. Ca si in seria  ”Tanarul Papă”, pe care am avut sansa sa o vad saptamana aceasta prin HBOGO. Si eu imi doresc pace si liniste, si bucurii si fericire... ca si Lenny. Un personaj care m-a inspirat sa fiu mai buna. Un personaj pe care abia astept sa il revad in sezonul 2, cand va fi...

Despre acest serial va voi impartasi gandurile in alt articol, caci datorita acestui film m-am schimbat... Sper ca in bine. Minunile apar atunci cand le doresti, cand le meriti. Cine stie, poate si omenirea va primi acest cadou: sa se linisteasca si sa vada mai bine ce are in jur. Si sa zambeasca.

Zambiti si priviti catre viitor cu ganduri bune 

Cu bine,
Angela