Serenitate - cuvântul magic

Serenitate

SERENITÁTE s.f. (Poet.) Seninătate, calm, linişte. (din fr. sérénité, lat. serenitas)

Pace - substantiv feminin 
Sinonime: linişte, tăcere, calm, serenitate, seninătate; împăcare, armonie, reculegere, 
reconciliere.

“We are not going to change the whole world, but we can change ourselves and feel free as birds. We can be serene even in the midst of calamities and, by our serenity, make others more tranquil. Serenity is contagious. If we smile at someone, he or she will smile back. And a smile costs nothing. We should plague everyone with joy.”  ― Swami Satchidananda, The Yoga Sutras

Şi acum în limba noastră dulce, româneasca:
"Nu vom schimba întreaga lume, dar ne putem schimba noi înşine. și nu ezitați să vă simţiţi liberi ca păsările. Putem fi senini chiar în mijlocul calamităților şi, prin seninătatea noastră, îi face, şi pe ceilalţi mai liniştiţi. Serenitatea este contagioasă. Dacă zâmbim la cineva, el sau ea va zâmbi înapoi. Și un zâmbet nu costă nimic. Noi ar trebui să "infestăm" pe toată lumea cu bucurie."

Pe coclaurile Caras-Severinului , la ceas de înserare

Listen this music and relax:

The link for mobile users : Music of Okanokumo 

I have listened many times this music and I observed that my heart is slowing down in a solitude state, relaxing and feeling a strange joy from inside :) 
Thank you , Okanokumo! 

         Am ascultat acest clip de câteva ori, si am simtit ciudata senzatie ca totul se linişteşte, deşi în jurul meu agitatia de zi cu zi era maximă... Si totuşi mi-a venit sa zâmbesc. Simţeam ca totul este asa de pur si liniştit! Îmi aminteam numai lucrurile frumoase ale vietii :)

          Vă invit, dacă aveti timp, să ascultaţi şi voi... Să priviţi o imagine relaxanta sau pur şi simplu să priviti pe fereastră ceea ce aveţi în jur: copaci, poate niste copii jucându-se... Alergând fericiţi si fără griji. Aşa trebuie să redevenim şi noi, ca şi copiii nostri: frumosi si fericiţi. Grijile vin şi pleaca. Doar gândurile bune îşi fac loc la noi în suflet.

And in the end I continue with this quotes:

“Life is a series of natural and spontaneous changes. Don't resist them; that only creates sorrow. Let reality be reality. Let things flow naturally forward in whatever way they like.” Lao Tzu

"Viața este o serie de modificări naturale și spontane. Nu-i rezista, căci se creează numai durere. Lasă realitatea să fie realitate. Lasă lucrurile să curgă natural înainte în orice mod îi place."

“There are two ways to get enough. One is to continue to accumulate more and more. The other is to desire less.” G. K. Chesterton

"Există două modalități de a obține suficient. Una este de a continua să acumuleze tot mai mult. Cealaltă este de a dori mai puțin"

Viata ca o calatorie cu trenul

Viata ca o calatorie cu trenul
De Ghinea Andrei Robert (12 ani)

In timp ce cititi, va invit sa ascultati muzica: Autumn music

Eram intr-un tren , impreuna cu parintii mei si cu sora mea, care era ca un bagaj pentru mine , caci parintii mei mi-au spus sa am si eu grija de ea. Ne-am ales un loc in vagonul din fata, care era ca o bijuterie pentru ca era la clasa I. Mergeam spre Paris, dar pana acolo trebuia sa schimbam cam vreo cinci trenuri.

Sora mea , Ema, ma tot bazaia, asa ca, mi-am spus ca mai bine ar fi sa o las in vagon singura cu mama noastra, si eu sa merg cu tatal meu altundeva unde sa putem juca carti in liniste si pace. Cand eram in toiul unui joc de 66 , eu avand 43 de puncte si tatal meu 50 de puncte , deodata apare sora mea si ne strica tot jocul. Tata a zis sa o lasam si pe ea sa joace, dar cu o conditie: daca incepe sa planga sau daca ne certam , sa nu ne mai jucam.
- E randul tau, Ema! Hai da!
- Nu o mai grabi, Andrei !!
- Bine ! Ok!
- Gata! Am dat!
- E randul tau , Andrei
- Bine! ... ... Stai sa-mi numar punctele! 44...55...66......!!
- Am castigat!
- Da! Cat e scorul?
- Unu pentru tata, unu pentru mine ... si zero pentru tine, Ema!
- Hmmmm......mmm... Gata! Eu nu ma mai joc! , zise Ema de ciuda ca nu avea nici un punct.
- Bine! Deci..., tata te mai joci?
- Nu mai pot acuma. Mai am si alta treaba...
- Ce repede merge trenul! Nu, tata?
- Da ! Repede ca fulgerul!
- Mda!
- Na , hai copii la culcare ca la ora 5 dimineata trebuie sa ne sculam cu totii, ca sa schimbam trenul.
- Din fericire e ultimul! Sper...
- Nu ! Mai e unul dupa acesta.
Eram in ultimul tren si totul parea in regula. Acest tren era tot de clasa I  si avea chiar si scaune cu masaj. Scaunele cu masaj erau foarte relaxante mai ales pentru ca aceasta calatorie era o eternitate.
Cand mai erau cam vreo 5 km de parcurs si totul parea nemaipomenit, deodata se-ntampla ceva groaznic: doua roti din fata si doua roti din spate au sarit din senin toti pasagerii s-au speriat , dar pana la urma mecanicul trenului a spus ca se poate rezolva dar ar putea dura si cateva ore, pentru ca nu aveau destule piese de rezerva!
- Nu am putea merge si pe jos, tata?
- Ba da, am putea dar sa o intrebam pe mama.
- Mama, putem merge pe jos? !
- Da , sigur ca da!
- Din fericire mai sunt doar vreo 3 km de parcurs.
- Deci ne-am hotarat! Mergem pe jos! Da?!
- Da !
Cand am ajuns la Paris, ne-am cazat la un hotel si am stat peste noapte acolo, urmand ca maine-zi sa ne ducem la bunica noastra din Paris.
----------------------
P.S.
Intamplator, de cateva ori eu (Angela) chiar am ramas prin gari ( nu stia Andrei asta...) sau pe camp cu trenul, se stricase ceva la locomotiva. Anii 90'.
Voiteni, Berzovia etc. Nu Paris:)
O data, intr-o iarna (era sesiune si veneam catre casa) am stat cateva ore pe camp, asteptand o alta locomotiva care sa ne duca la destinatie... Ne  jucam carti de zor (de care nu mai stiu, jucam pe vremea aia bridge, dar si de-altele), infofoliti fiind cu tot ce era mai gros prin geanta de voiaj.
Vremuri grele... Dar daca ma gandesc bine eram bine, fericiti si multumiti ca facem o scoala. Nu toti au sansa asta, nu? Acum, in anii 2013' fac toti cate o facultate sau doua, si cateva masterate. Unii au colectie de diplome, cum glumeste o prietena de-a mea, colega de facultate, de camin si  de naveta saptamanala cu trenul :)
           Dragilor, se pare ca soarta se joaca frumos cu noi. De nu faceam electro' si de nu lucram "acolo" unde sa imi cunosc sotul, nu venea pe lume dragul de Andreias, cum il alint eu :)
E un copilas tare simpatic si amuzant , micut,  desi m-a ajuns la inaltime, poate a luat-o deja inainte cu cativa cm...
          Bravo, Andrei pentru compunere. O tema impusa pentru lectia de la scoala, dar a iesit ceva extrem de amuzant... De aceea am decis sa vi-o arat si voua :)))

In foto este trenuletul lui de pe cand era micut, bebelus si se juca de-a insurubarea-desurubarea :)