Fericirea

Fericirea. Ce semnifica acest cuvant mare? Un termen relativ care ne duce cu gandul la  o stare de beatitudine pe care un om o poate avea daca se simte linistit, in siguranta, fara griji.

Oare avem sansa sa atingem fericirea pe durata vietii noastre mizere, plina de vesnice griji si probleme? Nu bagam in seama micile probleme, nici cele mai mari, care pana la urma trec, urmandu-si cursul lor natural. Ci luam in seama marile probleme, care duc la otravirea sufletului unui om , care ajunge sa nu mai fie el insusi… Suferintele pe care le induram pe parcursul unei vieti ne intaresc, ne schimba, ne fac sa fim imuni la rau. Si totusi se gaseste o portita pe care acestea sa intre in sufletul omului si sa duca la disparitia in timp a minimei stari de fericire pe care o avea inainte.

Ne dorim multe in viata. In prima parte a tineretii ne dorim sa facem o scoala, sa o finalizam cu bine, sa avem un loc de munca unde sa ne placa. Partea asta a vietii, mie mi-a placut. Eram inca in stare de inconstienta fata de uratenia lumii asteia mizere care ne inconjoara. Nu ma refer la natura, ci la Omenire.

Nu suntem binecuvantati toti sa fim linistiti si fericiti, sa putem trai simplu, intr-o casa in varf de munte, unde desi nu ai multe, poti duce o viata plina de satisfactii. Spirituale, neatinse de mana omului. Starea de fericire nu ii este data oricui sa o traiasca. Nu permanent. Nu putem avea parte de ea  daca trebuie sa fim tarati prin suferinte si mizerii , chiar si la figurat.

Vreau sa am un buton prin care sa opresc durerea, grijile, un buton virtual prin care sa fac sa nu mai aud nimic, sa nu vad nimic din ce e urat, si un buton mare de tot pe care daca apas sa devin instantaneu Fericita. Vise…

Trebuia sa ma nasc in alta perioada din timp, cand omul era mai respectat, desi ma indoiesc ca a fost vreodata asa , undeva… Sau ca va fi vreodata. Mi-as dori sa trec prin timp, sa vad tot ce s-a intamplat in veacurile care au trecut. Si ce va fi sa vina…O masina a timpului virtuala, prin care sa vad cum ar trebui sa fiu ca sa fac fata lumii mereu in schimbare.

Imi doresc ca timpul sa nu mai treaca pe langa mine si sa se joace cu sufletul meu, sa treaca toate incarcarile de orice fel. Sa fiu usoara ca un fulg si sa simt starea de fericire ca ma cuprinde si ma imbratiseaza cu tandrete… Sa fiu libera si relaxata privind cu drag catre ceva frumos si pur.

Natura e singura care ofera liniste si pace, daca oamenii ar avea grija de ea si ea ar avea grija de noi oferind ceea ce ne lipseste… Echilibrul Natura-Omenire nu mai este cum trebuie , energia zilei se disipa pe nimicuri… Incepi ziua cu speranta, o traiesti cumva, in rutina zilnica, dar totusi speri, visezi. Si o inchei la fel ca si cea de dinaintea ei, fara nici o schimbare care sa creasca puiul de fericire care zace in tine, undeva ascuns… Care s-a transformat in toti anii astia in simplu Optimism, in absoluta Banalitate, in Sentimente.

Vreau sa se incheie odata anul asta trist si plin de griji 2016… Vreau sa vina un an cu bune si fara rele, sa vina un an plin de fericire.

Vreau ca anii ce urmeaza sa fie mai buni, ca ultima parte a vietii mele sa fie mai buna ca cea de mijloc, in care suferinta si tristetea mi-au macinat sufletul si l-au imprastiat in toate zarile infinite… Sa se adune totul la loc, sa-si gaseasca din nou drumul inapoi. Optimismul si visarea sa devina pur si simplu Fericire.

In noaptea dintre ani mereu imi pun o dorinta. Aproape in fiecare an s-a implinit, numai ultima nu a avut sansa asta, nu a fost lasata sa se indeplineasca… Cum vrea Destinul , Soarta. Eu vreau sa mai am o viata frumoasa inaintea mea. Ca o vrea si El asta, ramane de vazut. Nu cred in multe, dar in ce cred, imi iese.

2+1+0+7=10=1+0=1… Unu.

Sa ne vedem cu bine la Anul, fie ca 2017 sa fie Inceputul si nu o continuare !