Viitorul


Viitorul...

Daca ar fi sa poti sa vezi viitorul , ce ai face? Ai spune celor din jur ce ai vazut?

Oare te-ar crede?



Arrival”, un film senzational , dupa parerea mea. Un film psihologic, in care Louise Banks isi vede viitorul in flash-uri din care la inceput nu intelege mai nimic, caci nu le stie sensul... Cand atingerea , fie si printr-o sticla protectoare, a unei fiinte de rasa superioara, o schimba si ii induce stari de previziune a propriei vieti... ea isi da seama care este darul cel mai mare pe care l-a primit civilizatia umana.  Ea era ”arma” secreta despre care toti vorbeau, acea arma care va provoca, sa zicem, unificarea natiunilor planetei noastre, Pamant.


Harul ei minunat prin care reusise sa studieze limbile pamantului, scrierile diversificate ale Pamantenilor din toate colturile lumii, i-au adus o  sansa unica de a asista la primul contact cu o alta civilizatie.Un alt soi de fiinte, cu un alt soi de limbaj, un alt tip de scriere, care pe cat de complexa parea, pentru ea a devenit un scris pe care l-a asimilat din mers si a ajutat-o sa ii inteleaga...

       Un film pe care trebuie sa il vada neaparat un anumit tip de persoane, dupa parerea mea, acele persoane inzestrate macar putin cu un har anume: simturile extrasenzoriale. Mai ales acele persoane. Cei care se plictisesc la filmele psihologice, din care trebuie sa inteleaga trairi, vise, senzatii, deja-vu, ei, acestia, mai bine nu se apuca sa caute filmul si sa stea aproape doua ore captivati de actiune...

      Imi pare bine ca am vazut filmul, desi fiind in mare parte a filmului ”deranjata” de comentariile semi-rautacioase ale altor ”privitori”, caci nu ii pot numi altfel, am putut totusi sa ma concentrez  numai la ceea ce ma interesa. Care era finalul? Urma sa triumfe binele sau raul?

     Cum in general imi plac filmele cu happy-end, pot spune ca si acesta mi-a placut. Mult.
     De ce oare suntem atat de diferiti unii de altii? De ce oare intelegem diferit diversele situatii de viata? Sau simturile ne sunt mai normale sau mai dezvoltate catre o alta dimensiune, spatio-temporala, in care lumea nu mai are acelasi sens banal, ci capata o amplitudine mult mai larga, ce cuprinde vazutul si nevazutul, in care si frunzele comunica intre ele la fiece bataie de vant... Sau cand noi, oamenii putem comunica nu prin viu grai, ci prin ganduri.  Andra are o melodie care mie imi place: Niciodata sa nu spui niciodata. Printre versurile cantecului se spune si aceasta: ”Ai grija ce-ti doresti! S-ar putea sa si primesti!”...
     Asa  este... V-ati dorit ceva mult de tot si i-ati cerut lui Dumnezeu sa va aduca vreodata alinare, liniste sufleteasca si fericire? Sigur ca multi dintre voi va rugati. Zilnic sau mai rar. Dar oare chiar va doriti ceva?  Cum simtiti lumea aceasta? Va ofera ceea ce va doriti? Daca nu, de ce nu incercati sa o faceti voi mai buna? Prin schimbarea pe care o puteti face voua insiva, fiind mai buni, mai increzatori in viata. Optimismul naste lucruri bune. Aduce vesti bune si vointa. Dumnezeu ne aduce in cale oamenii buni de care avem nevoie pentru ca echilibrul nostru interior sa fie mereu la nivelul optim.
     Mi-as dori sa-mi vad viitorul... Mi-as dori sa pot sa vad care decizie e cea mai buna , in functie de viitorul ce urmeaza acelei decizii. Dar, din pacate harul meu nu merge pana intr-acolo incat sa stiu exact viitorul.

Il pot doar influenta prin gandurile mele bune, prin optimism. Harul cu care am fost inzestrata, dupa ce am avut sansa de a trece in a doua jumatate a vietii  ma ajuta sa prevad si sa simt ceva frumos. Simt cum sa fac ceea ce trebuie. Cineva este atat de bun , incat sa imi indrume pasii si sa ma ajute la nevoie.

Ce bine este atunci cand cauti cu multa staruinta (nu e cazul meu, totusi) ceva prin casa , nestiind unde este acel obiect... dupa ce spui niste simple cuvinte , rugandu-l pe  El sa iti duca pasii inspre  ceea ce cauti... Cand in urmatoarele momente gasesti  exact ceea ce doreai, ai cea mai mare incantare din lume, că Cineva nu te-a uitat. Că Cineva e acolo, pentru tine si te va indruma mereu.

Poate ca Pestii , fiind zodie de apa, sunt mai alunecosi, mai creduli. Dar daca lor nu le face rau, ci bine, si daca prin acest har ei aduc un bine si celor din jur, ce poti spune despre ei ? In nici un caz sa ii vorbesti de rau.

Chiromantia m-a fascinat inca de mica, fiind ”acompaniata” oriunde eram la orice moment de viata, si de carti de genul acesta. Pe langa multe altele.

Linia vietii ma fascina prin forma ei sinuoasa si frumoasa, dar lunga. Stiam ca voi avea o viata lunga, sper sa fie asa si in realitate. La treapta celor 40 de ani s-a produs o mutare a liniei pe o linie paralela cu cea anterioara, care totusi nu se intrerupea. Doar ca la un anumit moment se unea cumva cu jumatatea a doua  a liniei vietii.  Sa fie renasterea? Cand lasi in urma multe lucruri din trecut si mergi fara griji spre viitor, oricare ar fi acela? Poate ca vazand viitorul am fi altfel... mai cu grija la viata de zi cu zi. Poate am simti natura din jurul nostru cum trece spre nefiinta fara ca omenirea sa aiba minima grija fata de ea. Poluare, mizerie si nesimtire, care face rau atati omenirii, cat si naturii. Sufar cand vad cate ceva ce ma raneste...

Ca si acest incident observat saptamana trecuta, ceva ce s-a intamplat intr-o dupamasa :  nu eram eu la volan si am putut observa mai cu grija ceea ce e in jur.  La un moment dat , pe sosea , dar pe banda opusa, in dreptul unui sat am vazut un caine ranit. Lovit rau.  In vale, langa noi, langa sosea erau alti 5 catei, caini de toate marimile, mici si mari,  care voiau sa ajunga la cel ranit. Toti plangeau, asa cum plang cainii... Sa ti se rupa sufletul, nu asa... Pana mai tarziu m-am tot gandit la bietul animal, care a murit saracul fara vreo vina, poate doar aceea  ca a traversat o sosea pe care trec masini cu viteza... Pacat ca oamenii nu stau o clipa mai mult cu grija catre ce e in jur, si nu pot amana putin apasarea pedalei de acceleratie, vor sa ajunga mai repede undeva. Oare daca soferulul acela mergea mai incet nu era mai bine si pentru el? Sunt sigura ca el a avut remuscari de constiinta. Sper.

     Ma gandesc la cei pe care ii facem sa sufere, sau la cei care ne fac sa suferim, intentionat sau neintentionat...
Sa fie sanatosi, le zic eu, caci daca eu ma stiu cu constiinta impacata, sigur imi va fi bine. Daca tu mereu acuzi si vorbesti  fara sa gandesi, la un moment dat se intoarce roata.
    Vreau sa pot vedea viitorul omenirii. Sa il vad fara razboaie, fara ura si fara cearta. Ca si in seria  ”Tanarul Papă”, pe care am avut sansa sa o vad saptamana aceasta prin HBOGO. Si eu imi doresc pace si liniste, si bucurii si fericire... ca si Lenny. Un personaj care m-a inspirat sa fiu mai buna. Un personaj pe care abia astept sa il revad in sezonul 2, cand va fi...
Despre acest serial va voi impartasi gandurile in alt articol, caci datorita acestui film m-am schimbat... Sper ca in bine. Minunile apar atunci cand le doresti, cand le meriti. Cine stie, poate si omenirea va primi acest cadou: sa se linisteasca si sa vada mai bine ce are in jur. Si sa zambeasca.


Zambiti si priviti catre viitor cu ganduri bune 


Cu bine,
Angela 

Fericirea

Fericirea. Ce semnifica acest cuvant mare? Un termen relativ care ne duce cu gandul la  o stare de beatitudine pe care un om o poate avea daca se simte linistit, in siguranta, fara griji.
Oare avem sansa sa atingem fericirea pe durata vietii noastre mizere, plina de vesnice griji si probleme? Nu bagam in seama micile probleme, nici cele mai mari, care pana la urma trec, urmandu-si cursul lor natural. Ci luam in seama marile probleme, care duc la otravirea sufletului unui om , care ajunge sa nu mai fie el insusi… Suferintele pe care le induram pe parcursul unei vieti ne intaresc, ne schimba, ne fac sa fim imuni la rau. Si totusi se gaseste o portita pe care acestea sa intre in sufletul omului si sa duca la disparitia in timp a minimei stari de fericire pe care o avea inainte.
Ne dorim multe in viata. In prima parte a tineretii ne dorim sa facem o scoala, sa o finalizam cu bine, sa avem un loc de munca unde sa ne placa. Partea asta a vietii, mie mi-a placut. Eram inca in stare de inconstienta fata de uratenia lumii asteia mizere care ne inconjoara. Nu ma refer la natura, ci la Omenire.
Nu suntem binecuvantati toti sa fim linistiti si fericiti, sa putem trai simplu, intr-o casa in varf de munte, unde desi nu ai multe, poti duce o viata plina de satisfactii. Spirituale, neatinse de mana omului. Starea de fericire nu ii este data oricui sa o traiasca. Nu permanent. Nu putem avea parte de ea  daca trebuie sa fim tarati prin suferinte si mizerii , chiar si la figurat.

Vreau sa am un buton prin care sa opresc durerea, grijile, un buton virtual prin care sa fac sa nu mai aud nimic, sa nu vad nimic din ce e urat, si un buton mare de tot pe care daca apas sa devin instantaneu Fericita. Vise…
Trebuia sa ma nasc in alta perioada din timp, cand omul era mai respectat, desi ma indoiesc ca a fost vreodata asa , undeva… Sau ca va fi vreodata. Mi-as dori sa trec prin timp, sa vad tot ce s-a intamplat in veacurile care au trecut. Si ce va fi sa vina…O masina a timpului virtuala, prin care sa vad cum ar trebui sa fiu ca sa fac fata lumii mereu in schimbare.
Imi doresc ca timpul sa nu mai treaca pe langa mine si sa se joace cu sufletul meu, sa treaca toate incarcarile de orice fel. Sa fiu usoara ca un fulg si sa simt starea de fericire ca ma cuprinde si ma imbratiseaza cu tandrete… Sa fiu libera si relaxata privind cu drag catre ceva frumos si pur.
Natura e singura care ofera liniste si pace, daca oamenii ar avea grija de ea si ea ar avea grija de noi oferind ceea ce ne lipseste… Echilibrul Natura-Omenire nu mai este cum trebuie , energia zilei se disipa pe nimicuri… Incepi ziua cu speranta, o traiesti cumva, in rutina zilnica, dar totusi speri, visezi. Si o inchei la fel ca si cea de dinaintea ei, fara nici o schimbare care sa creasca puiul de fericire care zace in tine, undeva ascuns… Care s-a transformat in toti anii astia in simplu Optimism, in absoluta Banalitate, in Sentimente.
Vreau sa se incheie odata anul asta trist si plin de griji 2016… Vreau sa vina un an cu bune si fara rele, sa vina un an plin de fericire.
Vreau ca anii ce urmeaza sa fie mai buni, ca ultima parte a vietii mele sa fie mai buna ca cea de mijloc, in care suferinta si tristetea mi-au macinat sufletul si l-au imprastiat in toate zarile infinite… Sa se adune totul la loc, sa-si gaseasca din nou drumul inapoi. Optimismul si visarea sa devina pur si simplu Fericire.
In noaptea dintre ani mereu imi pun o dorinta. Aproape in fiecare an s-a implinit, numai ultima nu a avut sansa asta, nu a fost lasata sa se indeplineasca… Cum vrea Destinul , Soarta. Eu vreau sa mai am o viata frumoasa inaintea mea. Ca o vrea si El asta, ramane de vazut. Nu cred in multe, dar in ce cred, imi iese.
2+1+0+7=10=1+0=1… Unu.
Sa ne vedem cu bine la Anul, fie ca 2017 sa fie Inceputul si nu o continuare !