Adolescenta... De ce apare in viata omului ?! De-aia!!

Mda... O etapa in viata omului ce tine intre 13 ani si ..?. ani. Asta depinde de om. Sau o fi si aici o regula?
Negativismul. Raspunsurile derizorii. Rautatea, acolo pana nu demult era o vorba calda adresata mamei tale.
Noroc ca nu am asteptari mari de la ei. De la prunci. Stiu ca apar momente cand vor sa fie ei cei mai tari...
Ce e mai rau este ca eu, eu - un adult trecut de 40 de ani - nu imi amintesc din pacate absolut nimic de prin copilaria mea, doar mici crampeie din viata, imagini fugitive si povesti care inca imi staruie in minte. Dar mi-am dorit sa pot calatori in timp sa ma vad cum eram atunci... Imposibil. Poate doar prin vis, visele acelea care le simti ca si cum ar fi reale. Care apar cand eu sunt relaxata...
     Copiii au etapele lor in dezvoltare, absolut normale. Ii lasi liberi - nu e bine. Le impui - nu e bine. Poate ca perfectiunea este intre cele doua.
Timpul mamei , la un moment dat trebuie organizat astfel incat sa aiba ocupatie ce ii tine mintea departe de aceste stari ale "celui mic": sa nu te enervezi cand vezi ce face, cand auzi ce spune el. Mai bine sa iti vezi de mestereala ta, la care poate vine si te ajuta si el de bunavoie; fostul tau bebe, pe care il iubeai cand gangurea, cand facea primii pasi, cand se impiedica la alergarea cu piciorusele lui mititele...
          O minte adolescentina in corp de adult, de aproape 1,80. Il vezi mare, dar el e inca mic. Mic, caci mintea lui este inca a unui copil fara viziunea viitorului. Nu stie ce idioata a ajuns societatea asta intoxicata de politica si de spagi. Nu stie cum e sa iti faci vise si sa se destrame in vant. Nu stie multe... Poate e bine si asa. Sa copilaresca mai o vreme. Dar sa se joace "normal", la aer curat, nu in fata unui monitor de computer care ii chinuie ochii, ii schimba corpul etc. In alte lumi copiii nu au adolescenta libera pentru ca sunt pusi la munca. Munca grea, fara scoala.
Intr-un documentar vazut pe unul din multele  programe pe care inca le mai urmaresc , copiii din Africa , din nu stiu ce tara, erau pusi de pe la 7 ani sa sorteze deseurile trimise de europeni, mai precis de cei din UK ( Marea Britanie) , pentru a asigura traiul familiei. Adio scoala, adio copilarie...
          Adolescenta mea nu stiu cand s-o fi gatat... Poate pe la 20 de ani  cand dadeam de greu singura , pe cont propriu. Iar pe "vremea mea"  nu existau telefoanele mobile, sa cer ajutor... S-a gatat cand am avut probabil primele examene serioase (Nu zic ca celelalte nu or fi fost serioase; nici vorba. Dar pentru ca invatam bine la scoala nu le simteam ca ar fi grele)...
           In schimb "bebele" tau care nu e geniu in scoala, dar nici al' mai slab din clasa, parca nu constientizeaza ce viata il asteapta. Poate ca daca nu il apuca adolescenta asta, ramanea geniul dintr'a cincea... Pacat. De ce s-o fi inventat etapa asta in viata noastra ?! :)
        Cu ochi mari priveste la tine cand il rogi sa te ajute cu aia , sau cu aia. Treburi casnice, nu ceva extraordinar... Grea munca de jos, nu? La casa , asta e. Ai caine, ai pisica, ai obligatii fata de ele. Macar inca astea le face :) Etapa de pre-adolescenta a fost mai usoara. Sa vad cum o fi cea post-adolescentina !! Ufff, cat mai e pana atunci !
         Devii invizibil in casa. Pentru el /ei devii o sursa care asigura traiul de zi cu zi, plata facturilor etc. Care asigura bugetul necesar hranei ce creste direct proportional cu centimetrii castigati in inaltime :)

Inca un pic... Cu rabdare se trece peste tot, spune o vorba. Vom vedea cum va fi cand si fetita va trece prin asta. Bine ca am avut inspiratia sa las 4 ani intre ei. Asa voi avea timp sa ma invat cu trecerea lor catre "oameni mari", pe rand... Daca erau nascuti la 1-2 ani intre ei? Ar fi fost groaznic pentru nervii mei , si asa ocupati cu alte probleme pe care trebuie sa le suporte zilnic.
Era demult , foarte fericita cand s-a nascut Ema: la spital cand am aflat ca e fetita , a fost absolut minunat. Si ea mi-a adus echilibrul prin firea ei vesele, creativitate, voiciune etc. Daca ar fi fost in casa mea doi baieti, cred ca eram deja de mult cu parul albit complet, nu partial, ca acum la patruzeci si  ceva.  Poate ca pana ajunge ea la adolescenta, eu ma voi fi obisnuit deja cu schimbarile in felul de a fi, al copilului, in general ... Doamne ajuta , sa nu fie multe!
Mamici, acum inteleg sfaturile pe care mi le dadeati mai acum ceva vreme, macar am fost pregatita , stiam ce urmeaza. Nu am asteptari  stiu ca se vor "vindeca" toate in timp. Timpul va pune totul la locul lui, sentimentele se vor linisti, ei , adolescentii astia vor constientiza pe ce lume traiesc.
Cei din toata tara se revolta de cand cu accidentul acela (Doamne, fereste lumea de asa accidente sau incidente tragice !), cum nu ma prea uit la tv la stiri, aflu cu intarziere cam ce mai e nou prin tara asta care a intrat in "cadere libera", saraca. De ceva vreme... Poate daca tinerii devin mai responsabili nu ii vor mai lasa pe cei De sus, de la putere, sa faca noi experimente pe populatie, sa schimbe mereu legile in defavoarea omului de rand. In capatul asta de lume, la Resita, oricum nu afli nimic, nu se intampla nimic. Un loc in care poti sa stai la pensie, ingrijind de gradina :)
Imbatranim.Vedem asta la copiii pe care ii avem prin familia proprie sau prin familiile cunostiintelor : acum il vezi bebe, invatand sa mearga -acum il vezi la scoala , iar peste "un pic" il vezi adolescent, care nu te mai recunoaste. Mare paguba.
Eu doar observ, caci ,mai nou, studiez lumea. In liniste. Fara sa comentez. Vad, notez schite, pentru o carte pe care o voi scrie odata. Cu personaje fictive sau nu :)
Lumea oriunde ar fi, oriunde as fi. De la A la Z sunt milioane de stereotipuri umane... o multitudine de comportamente, de tipuri, fiecare cu pasiunea lui, cu hobby-urile lui. Si culmea culmilor: ale parintilor nu coincid cu ale copilului. Generatie dupa generatie, oamenii se schimba, se adapteaza la timpurile in care traiesc. Lumea se schimba mereu, cum am mai spus-o. Dar nu spre bine, asta e.

In autobuz. Langa scaune, in zona aia cu burduf, la autobuz e plin de copii de clasa a XI-a. Au terminat orele si merg acasa. Discuta despre bani, aplicatii, jocuri. Unul din baieti sta cu telefonul in mana si tasteaza mesaje pe skype , scrie cu doua maini, cu o dexteritate!!! Eu dupa atata utilizare a tastaturilor  de toate felurile, mai nou a touch-screenului, nu am asa o dexteritate in a folosi toate degetele la tastat :)
Ei bine, baiatul asta scria cu o viteza uimitoare. Iar cel de vizavi ii raspundea, in acelasi mod. Tastand mesaje, bineinteles. E normal ?!
      Dupa 2 statii au urcat inca doua colege de-ale lor. Care nu aveau telefon. L-au certat pe colegul lor ca sta toata ziua pe net, el s-a uitat putin la ele , apoi a ridicat din umeri. Atitudine faina, ce sa zic. Bravo fetelor! Ema , fiica-mea mereu zice (si stiu asta pentru ca e adevarat - si eu am fost ca ea odata, nu? ) ca fetele sunt mai istete decat baietii. Se vede si dupa carnetul de note :) Pacat ca nu sunt privite la fel ca baietii. Eu am avut mult de suferit mai demult pentru ca eram de sex feminin si nu masculin, la locul de munca. De-aia trebuie sa fim mai tari ca ei, sa ne maturizam mai rapid, sa riscam mai mult pentru a obtine rezultate. Ei fac parte din "regnul superior".
Am povestit pe la inceputul blogului cum era ca inginera stagiara, printre barbatii ingineri. Si sefi, daca se poate. 'Geaba stii engleza, degeaba esti harnica, nu primesti salariu mai mare, nu pleci in deplasare, nu ai beneficiile pe care le au barbatii decat daca te impui. Ceea ce am facut pana la urma, de nevoie. M-am inrait ca sa pot reusi.
Biata mea fetita , sper sa nu aleaga ingineria. Idioata ocupatie au inventat astia in nomenclatorul meseriilor. Pentru femei , e bun managementul, planificarile, ocupatiile legate de gandire. Nu desenatul si proiectatul. Bine ca eu faceam calcule si documentatiile aferente, nu am suportat partea de desen niciodata... Si ce era fain , era ca se schimbam destul de des proiectele, nu ajungeam sa ma plictisesc.

Acum nu ne vom plictisi inca niste ani de acum incolo, caci nu ne lasa copiii :) Am zis sa imi pregatesc deja perioada de retragere la pensie , caci anii trec repede , vad clar. O gradina in care sa ma reculeg, un foisor in capatul gradinii unde sa beau un ceai, avand privelistea cu toate dealurile Resitei in fata. Iar in gand, toate locurile frumoase vizitate de 2 ani incoace... Un loc placut unde sa iau pensulele si sa astern pe tablou imaginile placute ale naturii. Natura ne ofera multa frumusete. Si daca tot am devenit in a doua parte a vietii mai melancolica, o sa profit de stare :) O carte... Etc.
Si liniste!
Iar printre ele voi creste copiii, dupa inspiratia de moment... Asa am facut de cand ma stiu cu ei. Inspiratia. Nu cartile de "buna crestere". Deja au crescut  mult, nu imi dau seama cat de repede a trecut timpul!! Ma bucur ca sunt marisori, acusica isi fac si ei un viitor. Daca se vor destepta la timp din boala numita Adolescenta :)

Anii au trecut pe "speed", sigur ca si restul vor trece la fel... Doamne ajuta! Sanatosi sa fim ! Ca restul se rezolva.
Si societatea sa le dea voie sa fie ei insisi. Nu falsi. Nu "robotei" programati. Cine stie cum o fi in 5-10 ani?

Numai bine,
Angela

Resita, 05 noiembrie 2015

It's time....

For what ? For what you want to do , my dear friend.

It's time that Humanity to be Human, finally ...

It's time to think  again ... to take care of the others, does't matter that they don't make the same for you .... In time, they will agree with you that it's better to do lovely things , not to hate, not to treat the others like ... objects without soul. They are not robots, to take orders. Maybe some of us do not know this yet...

It's time in September to begin the school, for all the children. Who can afford that.
Did you knew that in african countries they can't go to school  because their family don't that enought money for that ? They have to pay taxes, not like us in Europe where we consider "The school" as a normal fact of the life of a child , until it's time that he/she can choose what to do in it's life. Which way will follow... Then it's time to think again.

It's time that we say beautiful things now , and "the bad" which come in our mind not to tell... It should be so nice.
The one to which I write this, do not care. Do not read a lot. Just whatch TV at some "null points shows". But , in the end the silence is better that saying and saying... So on. You can feel in your stomach the angry of the other one.

For a while, an "internet pause" is all I need. It's time ...

In a book (one of the many books which I wish to study ) that I read these days, exact this is about. Choose the silence places to meditate.
To throw away what is not good in your mind. Just stay and listen the nature. Nature do not make horrible  noises. People do these noices.

I noticed that internet "eat our time", your time...  The free time of a man is enough to do many things. Before Internet Era, humans have read a lot. Interesting books, not interesting posts on some facebook page...

I  use internet as a necesity, right now. But I can see that the phone is more usefull. You call when you what to tell something, the other one respond and so on. On skype the calls there are not anymore calls.
I open my skype, not many people on my list. I see someone on "green" (online) at any hour of the day or even night. Making a skype call it is not anymore short and so important as phone call. It is a call which can be for hours... You noticed people arrownd you that use skype as a normal living. Without it, it's bad. No skype or internet and they are lost in time :)

It's time to communicate in write, too. When did you started a letter? Ohoho, can say someone ... what are you talking about? This ancient way. No, no way.
Yes I write, and a lot. I started a book, a children book . But I am inspired just in some days. These days are the days without internet !
Why internet disturb our thoughts?
I use internet sometimes just to listen music. I have on the phone a lot of music but there are moments when an ambiental music make miracles.

I wish to write the next chapter... Who knows , maybe I'll be prepared tomorrow.
It's time.

And now, it's time for a good sleep :)
I know the there are persons which tell Yes to Internet all day (and these will hate me , for sure) and there are persons which tell No.

I miss the life before internet. The 40 years generation miss that...

22 august 2015

Trece timpul si nu mai apuc sa postez... nici aici, nici pe google+ sau facebook

Stiti si voi cum e cu timpul... Trece mult prea repede , uneori in  favoarea noastra, uneori trece aiurea. Nu stii cum a trecut o saptamana, facand lucrurile absolut banale pe care le face orice om acasa.
Ehe, eu simt ca pentru mine timpul a trecut absolut senzational! Am mii de poze... Am multe amintiri placute. Majoritatea, caci pe cele neplacute nu le bag in seama si dispar dupa o vreme din memorie :)
Eu sunt Peste, ma plictisesc sa fac acelasi lucru la infinit. Si am avut curajul sa o recunosc. Poate pentru unii nu suna bine asta. Dar nu imi pasa , eu vreau ca orice minut din viata mea sa fie petrecut asa cum vreau eu. Sa stiu ca fotografiile le-am facut cand eram fericita. Sa stiu ca am hranit un animalut din dragoste, nu din obligatie. Sa stiu ca oamenii ma plac pentru ceea ce sunt.
Ascult acum, in repetitie... Voltaj, "Ultima secunda". O melodie tare frumoasa! Ca majoritatea melodiilor celor de la trupa mea "de suflet", Voltaj.
In jurul meu natura rade prin tot ce ne arata: pomii fructiferi sunt plini de mere  de toate soiurile, ramurile sunt suprasolicitate de cate mere trebuie sa tina. Pe jos au cazut cateva, iar peste tot micutele viespi le gusta incetul cu incetul , incat din unele mere nu a mai ramas nimic... Naturale , nu? Ca orice lucru natural, fara chimicale, insectele le apreciaza...
Printre ramurile nucului imens din fata mea, imi zambeste soarele :) Tenul meu si asa bronzat de la Marea Neagra , devine si mai brunetel, ajustand culoarea de la "bronzul de mare". 11 zile la Mamaia , superbe. Nu stiu ce ar fi putut sa nu fie fain acolo. Marea e preferata mea!
           A, a fost ceva ce a stricat tot farmecul impresiilor de la mare. Pe drumul catre casa am avut proasta inspiratie sa plec cu trenul (vechile si uratele trenuri ale CFR) , la vagon de dormit. Aerul conditionat mi-a facut un "vant usor " toata durata drumului pana la Caransebes, direct catre şalele mele (spate)... Sa te tii dureri de spate zile si zile... Cred ca rinichiul drept era nasol, dureri am tot avut de atunci.
Bine ca am ajuns la lucru, la caldura muntelui austriac, cu aer placut si soare care te incalzeste si te binedispune... Daca stii sa vezi partea buna in tot ce e in jur :) In sfarsit, dupa atata vreme de masaj cu diclofenac , soare cat se poate, cate o pastiluta , am scapat de dureri. Ufff, sa nu mai aud de trenuri!!!!!
           Saptamana trecuta am inotat in Putterersee, adica un lac de munte cu apa de cca 26 grade C, un loc amenajat tare frumos. Am stat la soare cateva ore pe zi, de mai multe ori de atunci. Daca este la doar 10 minute de mers cu masina , iar soarele "imi face cu ochiul" :))
            Azi am fost o fuguță la strandul orasului, la Freizeit platz din Irdning. La o distanta asa de mica de noi, incredibil... Dar , trebuie sa recunosc ca nu e asa de frumos ca la Putterersee ! Apa statuta... In comparatie cu apa de dincolo, de la lac... O sa pun poze si de aici, si de la lac. Macar eu au asa ceva. Noi, la Resita, nu avem un loc amenajat de primarie, unde pot veni gratis cetatenii sa se imbaieze, sa joace tenis, sa admire grandiosul munte  Grimming. Pacat... Poate se vor destepta si românii la un moment dat. Cinstea si corectitudinea , asta lipseste la multi din natia noastra. Cand e vorba sa faca vreo lucrare, fura tot ce pot de acolo si ce iese... e jale. Aici construiesc, repara, au grija ca mereu sa fie amenajat frumos orasul lor. Poate putin schimb de experienta ar fi buna si pt primari :))
          Stau sub măr, pe banca, cu tableta in fata si incerc sa astern gandurile adunate in atatea saptamani in care am tinut-o in relaxare... Toata vara la mine a fost superba :)  Pacat ca la somn am avut problema, daca e musai sa te scoli dimineata,  la alarma telefonului, asta nu  e de bine, dar sa zicem ca e ceva care trebuie facut pentru ca sa ai parte de "bunatatile" zilei :) Tot zic ca odata o sa dorm atat cat o sa pot, pana  ma trezesc "de la sine", sa am somnul, pe care mi-l doresc... Odata. Cand, nu stiu. Cand nu va trebui sa ma trezesc ca sa preiau laptele de la laptar (acasa vine de 2 ori pe saptamana -livrare la domiciliu) , sau sa prepar micul dejun cuiva care nu are somn si mananca la 7 dimineata. Sau cand nu va trebui sa conduc pe cineva la scoala, sau ... sau...
Femeia, mereu are soarta asta, somnul insuficient. In rest, am parte de relaxare si zile frumoase, cu amintiri de tot felul. Natura, povesti, impresii de la un chef "austriac", unde se mananca altfel decat la noi. Inot in lac, soare, plaja. Copiii care se joaca in jur si rad veseli. Vorbesc in orice alta limba, numai germana nu : olandeza, engleza, poloneza, rusa... etc. Români nu prea sunt aici. Oras de munte. Poate ca in Graz ar fi multi copii ce vorbesc româna la strand. Aici, liniste totala. Cand sunt aici, germana si engleza sunt bazele limbajului meu. Musai sa saluti, musai sa vorbesti in limba lor.
Azi, la strand, pe cand inotam una din ultimele ture ( 10 per total e ok, pentru inceput) , ma intreaba doi nemti intr-o limba complet nedefinita daca am nevoie de ajutor. Ce e drept eu inotam cam ca un peste, doar din picioare : sus -jos :) Or fi crezut ca nu pot misca mainile...
Asa ca le-am spus ca nu prea inteleg dialectul de aici ( nordul Steiermark) si ca nu, nu am nevoie de ajutor. Daca vor, pot vorbi in germana de baza. Pe care ei nu vor sa o vorbeasca.... De ce? Habar n-am.
Aud in magazine, pe strada , idem... Cum ar fi ca la noi, la Resita sa vorbim cu totii in limba păureasca, aia de la țară ? Nu ar intelege oricine ce bodogani tu acolo, nu? Cam asa sta treaba aici, ei se simt "stapanii universului". Cum spuneam de multe ori, ador plaiurile austriece, curate si amenajate superb, dar daca am aduce oamenii de la noi aici, ar fi un "mischung" excelent. Primitori sunt si ei, dar nu ca Noi. Raceala nemteasca e predominanta. Pana si la cheful , ziua de nastere a tipei asteia ce implinea 30 de ani, a fost altfel decat la noi. Bisericute, bisericute :) Stiti temenul, nu? Nu intru in detalii :))
Eu ma bucur ca eu pot sa vad ceea ce au aici, sa ma inspir pentru ceea ce voi face in viitor, sa ma si relaxez , ca doar e vara, soare, apa , plimbari... Apropo, zmeura aici creste pe munte!! Am mancat deja de 2 ori zmeura de munte, are o arrrrommmma!! Dar trebuie avut grija la incaltaminte, la unde umbli etc. Sunt serpi. Am vazut si ma feresc de ei.
Vizavi de lacul cu papura si rate salbatice, broscute si pesti, este muntele si pe acolo creste zmeura... Cam cum cresc la noi buruienile pe marginea drumului. Interesant e ca ei nu prea au buruieni.
          Munte peste tot, apa ici si colo, daca te uiti pe harta google, e plin de ape aici. Locuri frumoase.
Ma intreaba pe google+ sau fb: de ce nu mai postezi? Timpul, bata-l vina. Dar  vine si vremea cand o sa am timp sa ma uit peste poze, sa scriu povestea lor... Fara ceva text legat de ele, nu au farmec.

Momentan, inchei cu impresii legate de ultimele zile, cand mi-a dat Dzeu sansa sa inot, sa ma bronzez la munte, sa ma umplu de energie de la natura. Poate reusesc sa intru mai des sa povestesc cate ceva. Nu e mereu "de bine", dar eu incerc sa vad doar partea pozitiva in toate, si atunci lucrurile ies bine pentru toti .
Si ploaia are rolul ei, soarele la fel. Totul are rolul lui... Incercati sa cereti ajutor de la Cel de sus, El ne ajuta, doar sa avem incredereca totul va fi bine :)

Aveti grija de voi si sa auzim numai de bine !
P.S. Ascultati Voltaj... Vunk... si altii ca ei, energie la maxim :) Si Vunk imi place muuult ! Ii stiu de demult, cand abia se lansau.
Vunk si Andra : "Numai la doi" se aude acum la casti... muzica de pe telefonul meu , ca incheiere de postare 😃
Apoi Without Temptation , pt cunoscatori 😉

Aug. 2015

Ce mancam la cina ?

Pai cum ce? Ceva cald, bun pentru zile racoroase de vara ...

        Se iau niste macaroane micute care se fierb. Cum scrie pe punga. Daca le ai gata fierte de mai dinainte, e numa' bine :) Eu  cand fierb prea multe , le concelez pe cele nefolosite  pt alta data cand nu am timp si am nevoie de ele asa, semipreparate ...
        Se taie niste şuncă bucatele, cateva felii subtirele. Cum le place nemtilor sa le taie pe la magazine... Economie  domle'... Intrebi : "Cate felii vrei ?". Raspuns: "Doua". Apăi alea doua sunt asa subtiri ca vezi Luna prin ele :)
        Buuun. Se continua cu niste ceapa verde. Proaspata , gustoasa. Tai felii si gusti cate una si tu, ca doar gatesti. Bucatarul se satura cand gateste :)

Se rade niste branza de oaie. Nu de-a lor. Musai de Romania, are alt gust... Branzeturile lor sunt altfel. Mai bine zis "cascavalurile", ca altceva nu prea vad prin magazin. Soiuri de la A la Z, dar nu au ce imi trebuie mie.  Eu aduc branza de acasa mereu ; o rad si o tin in frigider sau congelator rasa, in cutiute.
        Se mai poate adauga vreo jumatate sau mai putin dintr-o cutie de "branza de uns pe pită", gen philadelphia. Dar doar ca sa '"lege" compozitia. 
Intr-o cana se dilueaza philadelphia aceea cu niste lapte de vaca. De casa, de la "sursa" nu de-ala praf, la cutie... Se adauga un ou. Se bate bine.

           Se ia un vas pentru sufleuri, de ceramica. Se amesteca direct  in el macaroanele, branza de oaie rasa si lichidul din cana. Se da la cuptorul cald la 175 grade, vreo juma' de ora. Apoi se verifica... Daca nu e copt la interior, amesteci putin cu furculita. Deasupra asezi feliute/bucatele de cascaval...
Din nou la cuptor. La temperatura mai mica, cam 150 grade. Se coace inca vreun sfert de ora apoi se opreste focul si se lasa vasul la cuptor, mai vreo juma' de ora... pana la vremea cinei.
Desi la cum arata de fain si la ce miros apetisant se simte, prea multa rabdare nu prea ai...

Se serveste pe farfurie intinsa, mai mica. Alaturi  sau deasupra se poate pune sos de usturoi .... Un deliciu!!!

Dar cred ca sosul facut de noi e mai bun ca ala de la sticla. Citeam ambalajul azi: ulei de plante, apa, iaurt, otet , zahar, ceva ceapa (2% !!!) , apoi insira diverse chestii , iar la final : usturoi. Deci e clar :) Sos de usturoi fara usturoi... Unilever. Si eu care voiam sa imi cumpar pt. acasa :)
              Eu il fac cu usturoi (mult) , presat bine si amestecat cu smantana , dar de-aia mai lichida, de la piata, nu merge cu oricare de la magazin. Ala da sos de usturoi !

Aici, in castronel este ce a ramas, pentru poza :)

Va invit sa incercati ... Pofta mare!

Cu prietenie,
Angela

P.S. Maine va invit la un suc de soc produs "in deplasare", din soc de la munte. Soc de iunie... Bun, bun. Arata ca o bere blonda :) Povestea lui, maine...

E bine... Ura !

... ca totul s-a terminat cu bine :)
Povestea trista de ieri a avut un final mai bun decat speram. Azi e vreme urata, cam ploioasa , aici unde ma aflu. Si in zile de-astea vin la casuta  cu mancare multe pasarele...
Azi a venit familia reunita :) Erau toate, probabil ca de dimineata  s-or fi regasit. Puiul a stat in zona, cuminte. Asteptand. Asa ca dimineata cand or fi aparut "ai lui" s-au recunoscut.

      Precis acum nu va mai face prostii... Stiu sigur ca era el caci zbura ca si ieri,  dandu-si la un moment dat in peretele casei, ca aseara. De data asta, nu era singur. Si cantecelul parea mai "fericit" :)

Dragul de el!
Pacat ca nu il pot prinde in poze, e taaaare activ... Iar cu aparatul asta foto vechi nu merge cum vreau eu. O sa fac un colaj  video pe un pc (pe tableta nu am nici macar un program sa vad ".avi"...) , caci am ceva filmulete dragute, inclusiv procesul de hranire a micutilor :)
Am vazut mierlele cu puiul lor cel  "flamanzila", am aceste micute pasarele cu puii lor si inca alte pasari care mai de care mai dragalase.Si colorate!

De aceea este minunat sa ai in gradina un hranitor pentru pasarile salbatice, pui graunte de tot felul si observi ce le place.

       Am pus acum cateva zile niste graunte mici, probabil  ceva mei. Asa ca au aparut niste pasari noi. Azi am vazut una galbena, cu penaj gri, dungat. O frumusete! Probabil ca e si perechea ei pe undeva, de obicei apar cate doua , in pereche :) ♡♡♡♡♡

O sa mai scriu despre dragalasele astea care imi umplu sufletul de gingasie :)

Deocamdata va arat "blonda" de azi... Pe maine!

Aveti grija de voi ♡

De ce ?

De ce oare trebuie sa vedem animalele suferind?
De ce se intampla aceste lucruri? Sa explic...

Azi voiam sa postez ceva despre minunata prajitura cu caise pe care am copt-o azi ... Si despre frumoasele peisaje pe care am avut bucuria sa le fotografiez recent...
Dar... s-a intamplat ceva. Poate bun,  poate rau. Eu inclin spre "rau".
      De cateva zile observ niste pasari ce isi invata puii sa zboare si sa manance. Nu stiu cum le cheama, nu sunt vreo pasionata de numele pe care il poarta in latineste sau romana. Erau doi parinti ce isi hraneau cei trei puisori. Pe rand. Ei se tineau in zbor dupa parintele ce le hranea, de pe vreo creanga pe alta, asteptand cuminti ca sa decojeasca samanta de floarea soarelui ce o luase de pe hranitor. Trei guri de hranit... Greu, foarte greu...
Azi nu le-am vazut in timpul mesei lor, dar din nefericire am asistat la lectiile lor de zbor. Un adult si un pui , pe rand faceau "ture" prin aer, printre pomi si pe unde nimereau. Puii, la inceputul perioadelor lor de zbor, s-au tinut o vreme cu totii dupa mama sau tata...
Le observ, caci aici sunt foarte multe mierle jucause si mari cantarete si Ele  (pasarele studiate ) erau ceva nou si frumos. O familie simpatica.

       La un moment dat, azi pe la 5 dupamasa vad ca unul dintre ei e disperat si singur cuc...  Cine stie de cat timp era asa. Eu nu am fost afara sa il vad.
        Ati observat cum ciripesc special pentru fiecare moment. Cei mici faceau intr-un fel anume cand erau hraniti. Azi ciripeau diferit pe cand zburau. Iar cand am vazut biata pasare singura, pierduta , cum ciripea a "plans" intr-una, fara oprire, m-au cuprins niste stari de tristete fara margini. Nu le pot exprima in cuvinte.

        Zbura  peste tot  spre casele vecine, statea pe jgheabul casei, revenea la vecini. Lua pomii la rand facand mare zarva (la un moment dat a facut-o curioasa si pe o pisica negru cu alb ce a inceput sa dea tarcoale bradului de unde auzea ea ceva). Pana departe, apoi inapoi, devenind deja experta la zburat... Dar fara folos. Se pierduse deja de mult de "ai ei". Nu stia unde e "casa"ei. Unde or avea cuibul?? Habar nu am. Veneau doar sa manance, aici  in gradina. Era o splendoare de spectacol sa le vezi cum se joaca.

E ora 9 jumate seara si deja de mult timp toate pasarile dorm... Pe la 8 jumate am  iesit sa culeg capsunile coapte azi (altfel le mananca melcii nocturni) si inca Ea zbura de colo - colo, dandu-si la un moment dat direct in peretele casei. Cred ca este ingrozitor de obosita si de speriata... Poate scapa noaptea asta daca se adaposteste undeva si se odihneste. E deja marisoara, poate manca graunte. Cine stie.
Se aude inca tipatul ei de disperare. Din trei, au ramas doi. Doi pui  in cuib cu mama si cu tatal lor. Al treilea e de unul singur, Undeva.

       Saracutul... Sau, saracuta ( ? )...

Arata exact ca pasarea din poza de mai jos... Micut, micut. Doar un puiut.
Poate il voi revedea cu bine. Eu asa sper. Sa isi gasesca drumul.

Noapte buna, dragii mei

Imagine...

Tocmai am vazut un film scurt (a venit pe youtube, pur intamplator) in legatura cu o situatie imaginara. Dar posibil sa devina reala in viitorul apropiat, in lumea asta mare.  Ce facem daca suntem in partea minoritara? Majoritatea celorlalti cred in ceva, tu (si altii , foarte putini la numar) in altceva... Te trezesti ca esti "ciudatul", "ciudata" etc.
In tara noastra, majoritari sunt oamenii care cred in politica asta corupta. Oamenii care cred in biserica asta majoritara, la fel de corupta, unde banul invinge si care nu formeaza oameni cinstiti. Similar in domeniul alimentatiei de zi cu zi. Vegetarieni, sau cei ce prefera carnea etc. Sau cei ce privesc fascinati la tv la niste emisiuni... Dupa ce prefera "majoritatea" se fac mai nou grilele la tv. Te mai miri ca nu are loc in program vreo emisiunea buna, decat la niste ore stranii? Comercialul conduce la rating.
Mereu oamenii se uita stramb la cei ce nu sunt ca ei. De ce? Educatia rigida, restrictiva.
Alegi in viata sa faci ceva pentru ca asa gandeste "cineva" ca ar fi bine, pe cand tu iti doresti altceva. Cand te trezesti si vrei sa faci ceea ce iti facea placere, ca exemplu un hobby ce devine o meserie , deja e tarziu. Esti obosit de multele lupte ca sa convingi pe ceilalti de normalitate. Normal? Ce tie ti se pare normal  altuia i se pare straniu. Mda...
Alegerile sunt restrictionate de mediul in care locuiesti.
       Sa va povestesc ceva ce m-a uimit la un moment dat. Acum , ca stiu mai multe, nu mi se mai pare straniu. Eram undeva , in Austria. Se discuta despre ustensile vechi de masurat, ingineresti. Stiti si voi rigla de calculat de acum "o suta de ani"  si altele similare. Pe una din ele scria "sin" , eu stiam ce este sinusul si cosinusul si altele. Dar o tipa a zis : ce e sinus? Cum ce este ? Noi , in Romania invatam asta la liceu. Sau cel putin invatam pe vremuri...
Ea , fiind educatoare formata la scoala austriaca, trecuse direct la studiile de specialitate. Nu tu matematici, nu tu fizica etc. Ce e drept, isi stie meseria, o face cu mult drag. De ce Ei au scoala asa? Formeaza oameni pregatiti penru meserii, nu ca la noi.
Eu am vrut sa fac facultatea, o consideram ca ceva normal pentru mine, desi domeniul nu mi se prea potrivea. Asta aveam sa aflu dupa Revolutie, cand au aparut alte sectii pe la facultati, alte domenii noi si pe care le agream mai mult. Imi erau mai dragi. Majoritatea erau ingineri, la sfarsit de secol XX... Nu? Iar eu, idem.
Astazi nu mai stii ce e majoritar, ce meserii sunt bune. Poate tot in invatamant e succesul... Mereu va fi nevoie de profesori si invatatori. Indiferent de vremuri.
Ea, tipa de care ziceam, e fericita cu ceea ce face, de ani buni ii invata pe pustii aia micuti de la gradinita ceea ce trebuie sa fie fericiti in viata. Chiar de nu stie ce este sinusul si cosinusul, pentru ea e indiferent. Stie alte lucruri. Poate nici engleza nu i-a fost utila, nu a invatat la scoala, caci ii nu ii trebuia la nimic. Minoritari suntem noi, romanii, care trebuie sa stim de toate, poate ne vor folosi la ceva , odata. Sau poate nu.
             A fost odata un recensamant, recent. Intreaba tipa ce a venit la noi:  religia sotului, a copiilor. La mine nu a mai intrebat, a scris-o ea din inertie. Credea ca eu sunt tot ca ei. Dar se insela. Eu eram in minoritatea germana, romano-catolica... Am lasat asa, nu era sa faca alt formular. Decat sa ma cert , eu mai bine las de la mine... Asta e. Cand esti minoritar, preferi sa nu mai bagi in seama si sa iti vezi de drumul tau.
       Hai sa ne imaginam o lume in care toti sunt dotati cu capacitati extrasenzoriale. Iar tu nu le ai deloc, nu simti cine te suna la telefon,nu  visezi deloc,  samd. Esti altfel. Iar acum inversati situatia... Desi eu zic ca toti ar avea ceva perceptii, dar le neaga. Este straniu , dar absolut normal ca oamenii sa fie diferiti. Dar nu catalogati.
        Suntem cu totii unici, in felul nostru. Poate ca drumul nostru in viata a fost scris demult, noi doar descoperim indiciile si le urmam...

Cu prietenie,
Angela

Merita sa incerci ceva nou...?

Observ , vad ce e in jur... Indiferenta. Da, o indiferenta fata de omul de langa tine, oricare ar fi el. Colegul de la serviciu, unde trebuie sa-i vorbesti calm si linistit ca sa nu fie atmosfera "ploioasa". Omul de pe strada care te saluta apatic, vazandu-si apoi de drumul lui... Acasa, unde vin toti si incep sa descarce tot ce au "strans" o  zi intreaga, atmosfera devine "cetoasa". Vorbesti, povestesti ceva... ca dupa cateva minute sa intrebe careva: "Ce ai spus? Eram atent la televizor..." Unde bineinteles sunt poantele, aceleasi zilnic. Reluate la nesfarsit de postul TV. Rar apare ceva nou.
        Florian Pittis avea un cantec-poezie , "puterea obisnuintei". O sa il caut pe youtube (noua televiziune cu filme si cantece vechi, dupa cum spun unii). Pentru cei ce prind ideea...
        Indiferenta omului fata de treburile zilnice  faptul ca poate faci mecanic totul, inca de dimineata de la trezire, fara nici o abatere de la program...
E bine? E atipic. Eu ador schimbarile de program, inca de cand ma stiu cu drumuri si treburi proprii. Poate daca oamenii ar schimba ceva in atitudinea lor macar cateva zile pe saptamana, sa iasa din "standard", nu ar fi rau. Oboseala, nervii acumulati in mediul de la lucru, ii aduci cu tine. Corpul stie ca trebuie sa se descarce cumva. Pe cineva. Gresit... Gradinaritul e metoda ideala de a "fi cu tine", singur , cu gandurile tale, punandu-le in ordine si sortand informatia utila de cea care nu foloseste la nimic. Sau macar sa stai sa te reculegi intr-un loc in natura.
         Pe langa rolul relaxant , gradinaritul are si rolul de asigurare a sanatatii optime. Respiri aer curat. Te apleci si ridici de cate si cate ori (trebuie sa iei iarba rupta si sa o cari la locul de compost), smulgi buruienile de care nu mai scapam :) Etc. Util pentru spate. Cobori scari, urci la loc. Util pentru picioare. Cum spun medicii: se ung articulatiile.
         Si altele... Doar sa vrei. Dar apare un dezavantaj: nu poti lua cu tine computerul sa te joci. Pai? Poate e mai bine cum fac copiii de acum care nu mai vor activitati fizice, joaca activa, ci joc in "virtual"... Asa te trezesti ca iti creste gabaritul in timp. In special anumite parti ale corpului.
Stiu ce zic, pentru ca am dat jos niste kile si e tare bine sa te simti mai usoara si mai tanara. Mai energica. Daca nu iti "manaca" cineva energia asta atunci faci minuni... Avem noroc in zona noastra ca avem primavara, vara, toamna. Gradinarit, plimbari etc. Pai sunt mult mai bune decat statul canapea privind la tv, sau la un ecran de pc. Hai sa profitam de vremea buna, cand este, sa ne relaxam afara. Nervii, agitatia de peste zi, trec repede.
      Natura verde. Te ajuta natura prin ea insasi sa uiti de ce este rau si sa te incarci cu "pozitiv" :) Mai nou , oriunde sunt eu, vin mierlele cu cantecelul lor simpatic. Ieri o femela mierla isi facea de lucru prin curte. Ori facea un cuib... ori vedea ea ceva rame printre dalele curtii. Nu ii era frica de mine, nu ii pasa ca stau si privesc. Om bun. Expresia asta inseamna ceva, nu sunt cuvinte goale.
        La streasina casei mele si-au facut cuib niste vrabiute. O familie simpatica. Stiu ca e de bine cand pasarile isi fac cuib la casa ta. Dumnezeu nu te uita, isi arata semnele care sa iti amintesca ca Natura e suprema, nu Noi. Suntem mici, mici. Dar "ne credem mari" :) Ne inselam...
Prin gradina, de ani de zile salasluiesc  mierlele. Frumoase. Nu consider ca ar face ceva rau gradinii, din contra... Vecinii le urasc, ar pune otrava sa le rermine, numai sa nu le faca rau prin gradina. Pentru un ardei in plus. Extraordinar...  Asta e omenie?
         Ieri , dupa o tura matinala de gradinarit , cam obositoare de-altfel, am decis sa plec putin in oras sa cumpar niste manusi noi. Pentru gradinarit. Cele vechi au ceva probleme  caci ma urzic pe la cateva degete. S-au slabit. Le luasem acum cativa ani la Billa. Asa ca m-am gandit sa ma duc pe la acelasi magazin sa caut altele. Stiu ca au asa ceva.
Asa ca am purces la o plimbare prin partea noua a Resitei, Govandariul. Nu prea mare distanta, dar ca timp a fost ceva... Magazine noi , unde am gasit de toate, inclusiv manusile dorite. Si mai faine decat cele pe care le aveam. E interesant sa te plimbi odata la cateva luni prin oras, sa vazi cate s-au schimbat. Am sesizat si schimbari in bine. Cine stie daca or fi durabile... Resita e un orasel cam vai de capul lui deja.Poate se intampla minuni si revine la ce a fost odata.
Partea buna? Nu mai e poluarea de pe vremuri. Orasul e plin de flori care nu se murdaresc de praful de pe vremuri, produs de poluare . Verdeata multa. Frumos.
        Apropo de poluare. Eram luna trecuta pe meleagurile neindustrializate ale Austriei. Am vazut urzici, pe deal, sau mai bine zis munte... Si cum erau multe , foarte multe,fragede si faine,am cules de multe ori. Le-am gatit cu lapte proaspat de la vacile fermelor din zona (am mai zis ca de fiecare data gasesc ferme de vaci pe plaiurile lor, chiar si in oras, la periferie au cate o ferma). O minune de mancare. Sunt mai gustoase decat cele de aici... Prefer urzicile, in locul spanacului.  Pe langa gratuitatea data de natura, iti da si vitamine, fier etc. Spanacul? Crescut in vreo sera, solar , apoi in gradina.  Cules si lasat pe pultul tarabei din piata pana ajungi tu prin zona. Daaa, foarte sanatos. Mda, nu e printre mancarurile mele preferate. Nu are gust...
Vorbeam de poluare si gradinarit. Eu intentionam ca anul asta sa incep cultura de fructe de padure, in gradina, sus. Cand colo, ce sa vad: plantele pe care cu mare drag le adusesem de prin preumblarile mele, au fost napadite peste iarna-primavara de furnicare uriase... Cred ca ar fi o chestie ca acum sa creez si eu statui de aluminiu topit in furnicare  cum am vazut pe net. Cred ca sunt adanci... Pana la 1-2 metri in pamant pot merge aceste constructii. O sa vad maine, cand studiez "problema" plantelor mele, poate recuperez ceva. Poate aduc altele, nu ma las. Austriecii au plantatii uriase cu aceste fructe, diversificate. Soiuri si soiuri. Mici , mari , rosii,  negre. Da, pana la urma invatam ceva de la ei. Sa pretuim natura. Eu oricum iubeam natura, caci Pestii sunt iubitori de lucruri frumoase, sunt sensibili, poate prea mult.
Sa lucram pamantul si sa facem gradini, de legume sau flori,nu conteaza. Conteaza ca ii faci un bine corpului tau... Si gandurilor. Poate nu mai arunci cu vorbe in jur si gandesti mai pozitiv. Incearca, omule , oriunde ai fi !
            Numai bine va urez! Aveti grija de voi, sanatatea vine de la natura, nu de la pastile... Aer curat, ganduri bune. Atentie la "efectul bumerang" :)

Viata...

Ieri am vazut ceva ce m-a socat pe moment, fara sa pot interveni cumva...

Sa "explicitez"....
         Eram in gradina, privind pomisorii ce dau in floare si ascultand cantecul simpatic al mierlelor ce isi vorbesc duios. Cand , deodata au aparut in zona un card de pasarele ce o asaltau pe o ditamai pasare neagra. Nu era o cioara, era mai mare. La un moment cand aia s-a asezat pe o creanga, am observat in ciocul ei o pasare mititica.... Saracuta de ea nu putea scapa de clestii puternici ai Uriasei negre. Vai, ce am simtit in sufletul meu in acel moment!
Cum ar fi ca noua, bieti pamanteni sa ni se fure de sub ochi un membru al familiei, foarte drag. Sa il vedem cum dispare in clestii unui animal de 5 ori mai mare decat noi... Groooooaznic.
Inca ma gandesc la sunetele ce le scoteau bietele pasarele ciripind agitate si sarind cu piciorusele si cu ciocurile catre Uriasa neagra.
Plangeau ele, plangea sufletul meu.... Caci se pare ca soarta unor fiinte depinde de existenta altora, dezi nu e corect...

Nu au stau mult aici, Ea a zburat cu prada in cioc in departare, undeva de unde nu am mai auzit nici ciripitul speriat la bietelor pasarele...
Of, of, daca e sa vezi cum are loc circuitul vietii in natura, si esti un Om  cu suflet bun, si nu un dr... impielitat (cum sunt multi carora nu le pasa de nimic...) , te doare ce vezi in jur....

Odata, eram acasa, in curte, pe cand un puisor de pasare a nimerit la noi in zona, pe cand invata sa zboare. A sarit la el cainele, voind sa se joace. Auzind palavrageala parintilor puiului am venit sa vad ce e si l-am luat , ducandu-l intr-ul loc mai sigur. Au venit langa el parintii, ciripind jucausi. Cred ca pana la urma a invatat sa zboare, dragalasul :) Sigur a scapt cu bine.
Dar oare care o fi fost finalul povestii de ieri? Nu stiu, dar cred ca a invins cel puternic...

Multe vad si nu le pot descrie in cuvinte... Cei  ce ma cunosc stiu din privirea mea ca mi s-a intamplat ceva. "Ce e?" , ma intreaba. "Nimic, zic eu, sperand ca scap..."
Uneori e greu sa povestesti ceva trist.  Doar stam si ne rugam la Dumnezeu ca sa ne faca viata mai blanda, mai usoara  sa nu vedem toate rautatile din jur. Omenesti sau pur si simplu din natura.
Eu VREAU sa vad doar partea buna, pe aialalta nu o bag in seama, caci trebuie sa treaca. Si mai e o chestie :" efectul bumerang". Bine faci, bine gasesti ... se spune. Valabil si pt partea negativa.

            Mai tarziu, dupa niste ore, in marul din gradina sedea o pasare micuta, colorata superb, singura... Si canta de zor... Oare de jale sau nu? Noi nu le intelegem, desi de multe ori mi-as dori sa inteleg si graiul animalelor, ca si Mowgli sau Tarzan sau alte personaje de povesti.
Cate am putea invata de la ele!!!

Trist... Ca vremea ce pare sa aduca toamna... Si maine este 1 Mai.
Asta e. Vine el si soarele!

Aveti grija de voi !

Cu prietenie,
Angela

Sunday...

Today is an awesome day!
For 2-3 day was cold and rainy, but today the sun is shining :)

I am good, my friends ask me for health and I am glad that they make worry sometimes... Some days are good, some not good, but in the final, I am an optimistic person and I see the bright side of the things :)
I had so much luck lately, so I think that God loves me a lot. Hope for more lucky days :)))) For you , too... Just make a wish , what you want to have or see,  and maybe ... ♡

         When I think that I want to see an awesome place, which I never saw before, my walk's steps goes to a new street which end in a place like a dream....
A river, an mountain, a beautiful sky and so on... At 10 minutes from me. Maybe these days I will start painting something!

I love this place, with mountain's views! I make my time of working here amazing by visiting some lovely places. You can see in the following pictures what I tell: beauty of the land. Austria , or any other place of the Planet is beautiful when you want to see it's "good part" :)

Have an awesome Sunday, my friends!

Experiente...

             Prima data la medic in alta tara... Ma durea de muuuult timp o masea careia un dentist de la Resita i-a mai lungit viata cu vreo juma' de an. Dar i-a venit vremea, pana la urma... De cateva zile au inceput niste dureri crunte in zona ei. Si nu numai... De am zis ca am facut spondiloza cervicala iarasi. Cu dureri de ceafa , tampla etc.. Nervul era prea "activ" :) Prin cap mi se invarteau niste dureri care isi mutau locul  "dupa bunul lor plac" :)
Asa ca ieri, dupa ce o noapte ma chinuisera durerile si stiam ca va mai urma una la fel (voiam sa fie ultima de genul asta) , am inceput cautarile pe net: surpriza era sa si gasesc informatia cum ca in oraselul asta micut este si dentist. Zahnartzt... Ce bine!
            Dimineata mi-am luat inima in dinti si am sunat la el la cabinet. M-am dus cum am reusit sa imi fac timp... Cu e-cardul. Ca doar suntem in epoca tehnologiei. Nu e clinica, nu e chiar cabinet, e un set de cabinete. Modern  domnle', cu mai multe scaune, te cheama pe rand asistentele lui. Formulare in 3 exp. E diferit decat la noi. Si gratis. Filmul l-au facut in alta sala, cu 10 min inainte de a intra in cabinet. Extractia, ultima solutie... nu se plateste. Am auzit ca nici plombele.

           Amorteala dulce... Gust sarat. Inca era rana acolo, sus la gingie... Dureros! Dupa ce a trecut efectul anesteziei locale, sa te tiiiiiii... Dar o sa treaca. In cateva zile e ok. Prea imi dadea dureri de cap maseaua asta , la propriu. Radacina era ciudata, se pare ca nu mai era sanatoasa. Asta e. A imbatranit si ea, odata cu mine.
              Si daca tot m-am pus sa cheltui din banii platiti la Asigurarile astea obligatorii, m-am decis sa imi fac si analizele anuale. Acusica, in 2 saptamani le fac si pe alea. Cu programare musai... O sa vad cum se procedeaza aici. Probabil ca va fi similar ca azi. Prezinti e-cardul si dai adresa unde stai. Cam atat. Actele le fac ei... Un formular cu 3 file de diverse culori.
       Si  clinica aia ( un medic de familie) unde voi merge pentru "intepaturi" la "deschidere"(prima ora, cica) - de aici din localitate- se numeste tot Ordinazion, nu Kabinet sau Klinik. Ce ti-e si cu denumirile astea locale. Daca asa trebuie, asa ii zic  si eu :)
              Am noroc sa fiu aici anul asta si nu "la tara", unde nu aveam de nici unele... Asa ca experientele de viata vor continua, notez cuvintele noi, le invat de nevoie, vad locuri noi si invat cum sa ma descurc Singura Aici. Ii multumesc Cuiva care este foarte saritoare si amabila, tine putin la mine si ma ajuta cu o vorba buna. Poate e o "fatada" (ii stim noi pe nemti:) ). Cine mai stie...
          Au trecut cateva ore de la extractie, simt un gol in gingie, mare cat o casa :)) Doar o impresie. In cateva zile se vindeca. Mereu cand se schimba ceva in gura - apare o plomba noua sau dispare un dinte - impresia e ca "este mult mai mare decat trebuie". Inselatoare , timp de cateva zile de "acomodare" :)
          In rest, toate bune. Vreme superba. Soarele straluceste excelent de azi dimineata... Poze fac , dar nu mai asa de multe ca la inceput. Poate astept sa infloreasca si pomii?! 
Marti era zapada aici. Ziceai ca vine iarna. Dar a fost ceva temporar. Acum florile de primavara (bulbi) au inflorit  si le viziteaza vesele albinutele :)
Sa tot privesti si sa asculti (ca doar si pasarile sarbatoresc prin cantec...) atmosfera primavaratica cu o "durere surda" ( cum spunem noi) la gingie... :)))

Va salut ! Aveti grija de voi!
Sanatate maxima!! Pe curand...

Ziua mea...

Bine v-am regasit!

Azi am primit e-mailuri faine cu reduceri la produse pe care nici nu le vreau... Azi am primit felicitari muuulte! E frumos !

Unii ma cunosc mai bine, stiu cum sunt si ce imi place. Altii ma bombardeaza cu flori virtuale, nu una, ci postari cu nemiluita... Una ajunge, dragii mei :))

      Pe google+ nu am mai intrat de mult. Intru rar. Dar azi am primit urari din toata lumea. Asa e obiceiul lui google, anunta cand e ziua cuiva :)

Unii au trimis urarea in triplu exemplar, sa fie siguri :)) Ca si asa am timp liber, nu? Azi DA. Am timp pentru joaca, distractie si muzica !

        Pe facebook, unde sunt mai activa in ultima vreme , e activitate mare ! Mare de tot ! Da, domle. Ce mai... Vin urarile intr-un ritm ! 

     Azi vreau sa vad un film fain. Am primit pe fluxul lui fb un trailer de la filmul "Ferrari", din 2003. Superb film! Vreau sa il vad. Are doua parti de cate o ora si ceva... L-am si gasit online, imi iau tricotajul la indemana si ma pun pe treaba azi. Pana vin copiii de la scoala am vreme sa ma relaxez! Daca inchid computerul si nu mai scriu, citesc etc... Daca nu apuc sa vad tot, si maine e o zi ! Nu?

Uitati aici cam despre ce e vorba:

A debutat ca pilot de curse la inceputul secolulului XX ca sa devina un membru important al companiei Alfa Romeo. Enzo Ferrari a revolutionat lumea masinilor sport, cu modelele care ii poarta numele. Aceasta ecranizare spune povestea vietii monologului auto Enzo Ferrari, iar in fascinanta biografie sunt incluse detalii despre realitatile sale cu femeile, copiii sai, oamenii cu care a lucrat...

Deci azi  vedem: 

Film: Ferrari TV Movie 2003

       Nu am condus niciodata un Ferrari... Nu intamplator taman (tocmai) azi am vazut pe fb prezentarea filmului despre Enzo Ferrari :) Poate ca voi avea ocazia in viitor sa vad unul de aproape ... Stiu eu...?

     Dupa un Opel automat ce mergea fain , fain... Am ajuns la un Suzuki. Tot automat. Dar muuult mai bun ca alalalt "automat" :) Are "şvung" la deal, cum zicem noi... Si e frumos, frumos!  Mic si elegant. Creat pentru femei. Tot rosu. Ca Ferrari...

Pestii-femei au in sange Presimtirea. Presentimente si Senzatii vin in intampinarea unor momente bune sau ... rele. Cei apropiati mie stiu despre asta...

Asa am simtit si pe cand eram la Irding, recent. Intr-o zi in care m-am trezit cu o senzatie ca ceva se va intampla. Stomacul meu era intr-o forfota ciudata... Stiam ca vine o veste. A venit , putin mai tarziu, cu posta :)  Nu a fost o veste rea. Ce bine!

Dumnezeu ne da Semne la toti. Dar nu toata lumea le citeste la timp... Eu stiu cand ma suna cineva la telefon, de ce etc. Uneori nu e bine sa stii atatea... Ma fac ca nu observ sau nu stiu. E mai bine pentru toti.

Privesc pe fereastra si vad ca azi soarele ne zambeste ! Veselie, buna dispozitie. Ce poate fi mai bun de ziua ta? 

Veste  buna, planuri mari, muzica "energica"... sau lenta.

Vreti ceva care sa va aduca energie? Uitati aici: 

Within Temptation - Whole World is Watching

Mie imi place trupa asta... orice ar zice unii ca : ce, asta-i muzica? Etc. Nu ii bag in seama, imi vad  de drumul meu. De treaba mea.

Timpul e scurt, fiecare il petrece cum vrea. Eu traiesc clipa. Maine poate sunt in alt loc, in alta situatie. Trebuie sa vad partea buna a lucrurilor. Tot ce se intampla in jurul nostru e cu un scop, pentru implinirea celor ce ne dorim noi. Iar ingerii sau "cineva" ne indruma spre ce trebuie sa se intample, sau schimba faptele in modul in care sa se obtina finalitatea necesara... Cine stie. E misterul vietii. Al vietii mele...

       Poate si la voi se intampla multe, fiti mai atenti si observati... Sigur veti vedea lumea altfel. Totul se schimba in jurul nostru. Noi ne schimbam, ne adaptam. Suntem niste fiinte, ca oricare altele. Suntem facute adaptabile. Cei ce au un dram de inteligenta stiu sa-si traiasca viata frumos... Vad la televizor (cand ma uit...) oameni de tot felul. Hai sa nu mai urmarim stiri si emisiuni tampite si repetate la infinit, hai sa iesim in natura si sa ne facem  viata frumoasa.

Vine primavara! Soare, flori, iarba verde ...

Va salut cu drag. Atentie ce va doriti... chiar se indeplineste :) Timpul a dovedit-o la mine...

Aveti grija de voi si de cei dragi ! Ce anume circula cu "viteza gandului" ? Gandurile bune :)

Angela

O urare primita azi :

Asa sa fie!

Capra... :)

          Azi faceam treaba prin casa si cand fac diverse , dau drumul la radio sau la televizor... La tvr1 sau tvr2 pe ceva care nu necesita urmarire atenta... Doar auditie. Ceva hazliu, daca e posibil. La un moment dat, vine emisiunea aia şoadă "D'ale lui Mitica" . Unii se cearta pe tot felul de teme, si fara televiziune nu se poate, nu? Ma rog... Uneori e haioasa , sa vezi cum e Prostia Omeneasca si sa te feresti de Ea ☺
          Ca idee, azi vorbeau de capre. Un tip daduse acum 5 ani de zile 2 buc. capre si un tap unui caprar ce avea multe alte animale, in grija.Urmand  a lua apoi  produse lactate de la el. Dar... ala le vanduse lu' altu fara sa ii zica proprietarului si tot asa... s-a pierdut urma animalelor. Acum, dupa atata vreme... s-a aflat ca tapul era de fapt un ... ied . Viitor tap.
Ehe,dar cat costa caprele? Ca el voia sa primeasca banii pe ele ☺.  Au facut vizite la toti caprarii din zona, preturi,soiuri, cat lapte dau etc. Ce mai , o adevarata ancheta!
Buuun, se termina cumva toata tăraşenia... Pt mine  fost simpatica treaba pt ca imi aminteam de capritele lui bunica-mea si matusa-mea , de la Brosteni, Oravita. Ele aveau caprite albe , cuminti si foarte dragute. Amintiri din copilarie si nu numai...  Trist e ca trec anii si se estompeaza, apar  uneori, imi amintesc de viata de demult... Si imi vine sa plang ca nu pot aduce timpul inapoi. Gata, sa nu ne intristam, desi...

           Ok, vin stirile tot pe la tvr-ul public. Ce sa vezi? Un tip de prin politica (nu ii stiu si nu imi bat capul cu ei caci vin si pleaca in ritm rapid) arestat. S-a aflat ca el avea in neregula multe , printre care si nu stiu ce afacere cu capre ☺☺☺.

Bravos ! Azi cuvantul magic a fost "capre"... Laptele lor e un adevarat medicament... Recomand consumul.

Deocamdata atat.Sa aveti grija de voi!
Somn usor cu vise placute!!

Lumea se schimba ...

Buna ziua la toata lumea!

Textul ăsta luam scris la ceas târziu în noapte, prin ianuarie... Acum o luna. Încă e actual :)
_________________

Un nou an.  Mda, vrem - nu vrem, anii trec... Cu bune si cu rele. Astazi ma gandeam cat de schimbatoare e lumea din jur. Nu cea de pe strada mea, ci aceea de la Nivel Mare. Azi spui ca faci "asta,asta si asta" , apoi vezi ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, cum se spune. Vin guverne, pica guverne. Vin presedinti noi, cu alte idei, cu alte sustineri... Cu legi noi, poate.
Acum un an stiam ca urma sa am un an "plin" de evenimente. In ianuarie, o luna cu emotii legate de locul in care munceam o gramada de "minti luminate". Ingineri, proiectanti, cercetatori.  Stiam ca locul devenise un simplu experiment al unui Om de afaceri, se juca de-a "Firma". Testari cu rezultate "alese", subiectivism maxim, regulamente peste regulamente... Devenise in ultimii ani un loc sumbru si apasator. Joaca unui "idealist"ce reusise sa puna mana (prin tertipuri de tot felul) pe ceva ce inainte, pe vremuri, fusese un loc plin de idei creatoare si prosper. A facut ca in final acest loc sa ajunga  vai si-amar , iar El sa fie anchetat... Treaba lui. Macar niste ani am simtit si ceva bucurie in activitatea de proiectare. Cand aveai pentru ce sa iti bati capul. O idee proprie avea finalizare. Pana cand nu s-a mai permis asta...
De acum un an nu am mai avut de ce sa vizitez "inchisoarea" aceea cu program de intrare si iesire fix, din care am avut sansa sa ies la timp. Anii trec. 43 de ani. Atata aveam atunci... Daca nu se intampla sa "elibereze" Nea Anchetatu' niste zeci de ingineri si sa ii trimita in Lumea Larga, cine stie daca puteam sa vad si sa fac ceea ca am facut ulterior, in lunile  anului 2014. Nu? Se zice ca orice usa deschisa duce catre un alt drum...
Bun.Sa revin. In cursul primelor luni am testat ce se poate si ce nu se poate realiza in tara asta. Ideea mea de mica afacere ce mi-ar fi placut (si inca mai exista undeva acolo, ascunsa pentru analiza) mi-am dat seama ca nu e posibila in acel moment, legi, taxe si tot felul de alte chestii mi-au fost 'semnele' ca sa nu fac nici un pas. In alte timpuri, in alt loc, poate ca ar avea succes mestesugaritul. Lucrul manual a pierdut teren in fata chinezariilor ieftine aduse pe bani putini de pe alte meleaguri. Industrializarea ucide munca omului de rand, lucrurile nu mai au personalitate proprie cand sunt identice cu inca sute sau mii de alte obiecte la fel. Da, asta imi place mie sa fac, cu pasiune. Inca de cand eram mica (9-10 ani) , facand haine, creand chestii faine. Eu asa le zic la toate, ca doar ma "strofoc" sa le fac :)
Tricotam , crosetam si coseam in joaca, facandu-mi si haine pe vremea lui Ceasca'. Inca am in pod unele din acele haine. Amintiri. Pe vremea aia, marerialele erau materiale... De calitate. Chit ca pe atunci erau alte timpuri. Ca tot vorbim de cum trec anii, ganditi-va cate din magazinele ce va placeau voua au disparut... Pur si simplu, ori cladirea a fost daramata, ori acolo acum e vreun birt, ori cine stie ce alta destinatie are. La Universal (resitenii il stiu, cei mai peste 40 de ani, nu juniorii ) gaseam stofe, ate pentru tricotat, si multe , multe altele...
Inca imi amintesc (in mintea mea stiu si locurile exact :) ) cum era acolo. Universal. Adica de toate... Frumos. Acum e o pustietate in zona. Pacat... Nu m-ar mira ca locul cu pricina sa fie cumparat de vreun baron local. Avem vreo doi, trei ce au cumparat aproape tot orasul.
Deci, din anii '80 mi se trage mie pasiunea  pentru mestesugareala asta migaloasa ce nu aduce doi bani in casa... Normal. Industrializarea a schimbat totul. Inclusiv obiceiurile oamenilor.
Cine mai sta langa soba, la o vorba  si un lucru de mana? Putini...

Anul trecut mi-am amintit de copilarie mai mult ca in alti ani. Germana. Draga de ea, m-a salvat. Doamne ajuta ca in continuare sa imi faca bine in viata. Am vazut locuri faine. Curate, frumoase, pline de flori. Pacat ca sunt populate si de oameni prefacuti, schimbatori si carora nu le ajungi la nas mereu. Asta m-a determinat sa decid ca : tot mai bine e in Romania. Daca nu bag in seama orice, si extrag numai partea buna a lucrurilor si faptelor din jurul meu, e bine si aici.
Voi continua  studiul celor de pe alte meleaguri, vazand, observand firea lor. Si ce e mai important vreau sa ma inspir din ceea ce vad (case, locuri) in idealul pe care il am... Tin minte pentru mai tarziu, cand nu voi mai putea circula libera prin lume : ce poti crea pentru a vinde si ce nu. Caci unele afaceri sunt sortite esecului si la ei. Asta e.
Poate voi vedea si oameni buni... Or fi si acolo raritati, precis. Ca nu i-am descoperit eu inca, asta e alta problema.

Ieri am vazut un film in care o tipa se apuca si calatoreste... Nu ca mine, cu treaba. Ci asa, alele... Primeste mereu ajutor, se descurca. La un moment dat cunoaste o batranica simpatica care o si indrageste :) Batrana find singura cuc, chiar ii prinde bine sa schimbe ceva in viata ei. Ii era ca o fiica. 
Tipa, cand decide ca e momentul ca trebuie sa plece acasa (da,avea o casa, dar era satula de vesnicele probleme) , babuta o duce pana acolo cu masina , ramane ca o bunica pentru familie, astfel incat nu mai moare singura ca un caine, dupa cum spunea ea... Da, un film ciudat, dar cu realitatile vietii. Cine nu vrea sa incerce sa iasa din Cercul lui si sa vada si altceva?
Vazand alte lumi, ne deschidem viziunea... Prindem idei din zbor. Ne inspiram. Iesim din lumea sumbra de acum... Visam.
Anul asta in gradina voi avea levantica...Multa.  De ce nu? E frumoasa, arata frumos. Poate aduce bani, in timp... Cu conditia sa te ingrijesti de ea. Sunt soiuri ce raman inflorite pana in luna noiembrie a anului :)
Pai da. Hai sa visam frumos! La o lume vesela, schimbata in bine, orase prospere. Eu sper sa am un an bun... Va voi impartasi in continuare impresiile de calator.Caci anul asta continui ce am inceput in 2014. Sa vad, sa ajut, sa creez. Sa construiesc.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Cu prietenie,

ANGELA
îngerul călător 