Fericirea

Fericirea. Ce semnifica acest cuvant mare? Un termen relativ care ne duce cu gandul la  o stare de beatitudine pe care un om o poate avea daca se simte linistit, in siguranta, fara griji.
Oare avem sansa sa atingem fericirea pe durata vietii noastre mizere, plina de vesnice griji si probleme? Nu bagam in seama micile probleme, nici cele mai mari, care pana la urma trec, urmandu-si cursul lor natural. Ci luam in seama marile probleme, care duc la otravirea sufletului unui om , care ajunge sa nu mai fie el insusi… Suferintele pe care le induram pe parcursul unei vieti ne intaresc, ne schimba, ne fac sa fim imuni la rau. Si totusi se gaseste o portita pe care acestea sa intre in sufletul omului si sa duca la disparitia in timp a minimei stari de fericire pe care o avea inainte.
Ne dorim multe in viata. In prima parte a tineretii ne dorim sa facem o scoala, sa o finalizam cu bine, sa avem un loc de munca unde sa ne placa. Partea asta a vietii, mie mi-a placut. Eram inca in stare de inconstienta fata de uratenia lumii asteia mizere care ne inconjoara. Nu ma refer la natura, ci la Omenire.
Nu suntem binecuvantati toti sa fim linistiti si fericiti, sa putem trai simplu, intr-o casa in varf de munte, unde desi nu ai multe, poti duce o viata plina de satisfactii. Spirituale, neatinse de mana omului. Starea de fericire nu ii este data oricui sa o traiasca. Nu permanent. Nu putem avea parte de ea  daca trebuie sa fim tarati prin suferinte si mizerii , chiar si la figurat.

Vreau sa am un buton prin care sa opresc durerea, grijile, un buton virtual prin care sa fac sa nu mai aud nimic, sa nu vad nimic din ce e urat, si un buton mare de tot pe care daca apas sa devin instantaneu Fericita. Vise…
Trebuia sa ma nasc in alta perioada din timp, cand omul era mai respectat, desi ma indoiesc ca a fost vreodata asa , undeva… Sau ca va fi vreodata. Mi-as dori sa trec prin timp, sa vad tot ce s-a intamplat in veacurile care au trecut. Si ce va fi sa vina…O masina a timpului virtuala, prin care sa vad cum ar trebui sa fiu ca sa fac fata lumii mereu in schimbare.
Imi doresc ca timpul sa nu mai treaca pe langa mine si sa se joace cu sufletul meu, sa treaca toate incarcarile de orice fel. Sa fiu usoara ca un fulg si sa simt starea de fericire ca ma cuprinde si ma imbratiseaza cu tandrete… Sa fiu libera si relaxata privind cu drag catre ceva frumos si pur.
Natura e singura care ofera liniste si pace, daca oamenii ar avea grija de ea si ea ar avea grija de noi oferind ceea ce ne lipseste… Echilibrul Natura-Omenire nu mai este cum trebuie , energia zilei se disipa pe nimicuri… Incepi ziua cu speranta, o traiesti cumva, in rutina zilnica, dar totusi speri, visezi. Si o inchei la fel ca si cea de dinaintea ei, fara nici o schimbare care sa creasca puiul de fericire care zace in tine, undeva ascuns… Care s-a transformat in toti anii astia in simplu Optimism, in absoluta Banalitate, in Sentimente.
Vreau sa se incheie odata anul asta trist si plin de griji 2016… Vreau sa vina un an cu bune si fara rele, sa vina un an plin de fericire.
Vreau ca anii ce urmeaza sa fie mai buni, ca ultima parte a vietii mele sa fie mai buna ca cea de mijloc, in care suferinta si tristetea mi-au macinat sufletul si l-au imprastiat in toate zarile infinite… Sa se adune totul la loc, sa-si gaseasca din nou drumul inapoi. Optimismul si visarea sa devina pur si simplu Fericire.
In noaptea dintre ani mereu imi pun o dorinta. Aproape in fiecare an s-a implinit, numai ultima nu a avut sansa asta, nu a fost lasata sa se indeplineasca… Cum vrea Destinul , Soarta. Eu vreau sa mai am o viata frumoasa inaintea mea. Ca o vrea si El asta, ramane de vazut. Nu cred in multe, dar in ce cred, imi iese.
2+1+0+7=10=1+0=1… Unu.
Sa ne vedem cu bine la Anul, fie ca 2017 sa fie Inceputul si nu o continuare !

Pittaculus Lore - Eu sunt numarul Patru

Buna seara tuturor :)

    Cum sa faci ca sa il convingi pe un adolescent, nu numai sa se apuce de citit, dar sa si caute volumele care urmeaza cartii cu oricina? Facand o minune :)
In vara asta am descarcat un ebook gratuit care era depozitat într-o aplicatie pentru Android numita Aldiko. Super faina aplicatia, apropo...  Am in biblioteca ei o gramada de carti in format electronic. Le citesc cand am chef, pe rand, dupa gen.
    ”Eu sunt numarul Patru” am primit-o cadou pentru ca am cumparat zahar Margaritar. Am scanat un cod de pe ambalaj si am primit acces gratuit catre download pentru multe carti faine... Super idee au avut cei ce la firma aceasta sa se asocieze cu o biblioteca unde se vand atat ebook-uri cat si carti in format normal. 
Puteti descarca și acum multe carti electronice gratuite, incercati aici.


Cu mare noroc , am ajuns sa il revad pe Andrei, baiatul meu care a implinit 15 ani in toamna aceasta, sa citeasca cu mare drag carti care nu sunt incluse in programa scolara...
Pasiunea de a face diverse chestii pe computer, de la programare si jocuri, pana la a pierde timpul aiurea in jocuri de strategie a facut ca sa ii placa mult genul Science Fiction. 

Mai citise cu placere pe cand era mic. Imi este asa de drag sa ii vad pe copiii mei stand linistiti si citind. Ceva miraculos pentru vremurile acestea...  
De cand au primit la scoala diverse lecturi literare obligatorii, Andrei le citea pe acelea din lista, eventual mai cate una- doua in plus. 

Rarisim...  sa vezi ca il apuca pasiunea catre o intreaga serie de carti.  Am inceput si eu carte asta, e foarte faina. Eu sunt fan al genului SF de cand eram tot de varsta lui fiumiu. Am un unchi datorita caruia am prins gustul acestui gen, am o ditamai biblioteca cu carti scrise de mai marii genului. Unele imi placeau, altele asa si-asa... Pe vremea aia, in anii '80-'90, nu era internet si carti electronice si asa mai departe. Alte vremuri dom'le!

Cert este ca daca ai prins gustul unui gen literar e greu sa renunti asa usor la el. Ma fascineaza cartile fantastice, cu actiune ori intr-un viitor indepartat, ori legata de diverse capacitati nebanuite ale corpului uman, poarapsihologie etc.
In cartea asta, pe care am apucat sa o incep, dar intre timp mi-a sterpelit-o fiumiu, ca sa o citeasca el, e vorba despre un baiat, un adolescent care are parte de niste aventuri. Actiune, mister, diverse teme care nu au cum sa nu te prinda in mreje?

Stai in fotoliu si citesti, termini un capitol, apoi altul si tot asa, constatand ca ai terminat cartea... Dar actiunea continua, asa ca vrei si volumul 2, apoi 3.
Cartile scrise de persoana cu pseudonimul Pittaculus Lore  a scris multe carti din seria aceasta (detalii despre serie aici). Culmea e ca aparusera din anul 2010-2011, dar eu nu le-am observat. Eram ocupata cu cresterea  copiilor si cu lucrul? 
    Poate ca inca nu venise vremea sa pot sa ma bucur si eu de o carte, linistita, in coltul meu cu muzica ambianta, relaxanta... Acum copiii sunt mai mari si e mai usor. Din anumite puncte de vedere. Din altele, viata a devenit incredibil de complicata! 
O sa povestesc alta data cum e sa dadacesti un tanar licean si o micuta fata ce tocmai a inceput gimnaziul... Nu tocmai usor. De aceea, momentele de liniste, le apreciez la maxim!

Daca ati apucat sa descarcati cartea si doriti celelalte volume, se gasesc pe elefant.ro, la pret mic. Uite urmatoarele volume : Puterea celor sase  , vol.2 si Lupta celor noua. , vol. 3.  Acestea sunt traduse in limba romana.
Celelalte din serie sunt doar in engleza. Am reusit sa facem rost de vol.2 si 3 , tot cadou...
Asa ca acum el, pruncul care a descoperit ca poate si citi fara sa fie obligat, imi aduce o noua bucurie, citind ceva ce ii place.Pe langa aceasta, cartea mai este si in limba originala, engleza. Super!

Spor la citit si voua!

Aveti pofta de o prajitura cu ... dovleac?

Bine v-am regăsit, dragii mei!

Deunăzi am trecut pe lângă o plăcintărie. Un loc micuț, dar plin de bunătăți... Mare poftă mi-au facut toate cele....
Dar cum eu mă pricep să fac singură prăjituri de tot felul, home made adică, după cum zic englezii... m-am pus aseară să fac o tavă de plăcintă cu dovleac.
La magazinul acela văzusem plăcintă cu mere și plăcintă cu brânză dulce. Vă place? Daaaa!
Dar din păcate, la magazinul de unde iau lactate de casă,  ieri nu aveau branză dulce. Să mă întorc înapoi în Govândari, nu mai aveam chef. Așa ca am folosit dovleac (am acasă), că tot e sezonul lui! 
Așa arată minunea mea gustoasă:
Reteta este simplă, o am de pe la bunica mea de la țară (zona Oravița). Cantitățile sunt măsurate altfel... Ei tineau făina în cămară, în lăzi mari din lemn, când o aduceau de la moară. Nu ca noi, care o avem în pungi de 1 kg. 
Aluatul este bun și pentru cornulețe sau alte minunății dulci umplute. O să revin cu detalii.
    Se iau doi pumni mari de făină, cam jumătate - către 3/4 din punga de făină... Se pun pe planșetă, ca o grămăjoară cu un spațiu gol la mijloc. Se pun două linguri ”bune” de untură de casă la temperatura camerei (untură găsiți la măcelăriile de cartier: calitate bună la un preț mic)  și se amestecă bine cu făina. Știți cum, metoda ”prin frecare”.
Se face iarăși o gaură la mijlocul amestecului de dinainte. Pui o cană de zahăr tos, două gălbenușuri, un plic de praf de copt stins cu zeamă de lămâie, un plic de zahăr vanilat si se amestecă toate, obținând un aluat frământat. Dacă e necesar pui una-două linguri de lapte sau smântână
    Se obține un aluat nici prea gros, nici prea moale, din care se vor întinde două foi pentru o tavă mare. Grosimea foilor este de cca 5-8 mm, nu foarte subțiri, nici prea groase... De fapt, totul e după gust , preferințe...

Umplutura e simplă. Eu am ras dovleac. Se curăță de coajă, se rade pe razătoarea de mere, nu aia mică. Am folosit robotul, e mai usor, mai ales pentru dovleac, care e cam tare...  Daca nu aveti robot, puteti lua asa ceva , seamănă cu al meu, dar e altă marcă. Este foarte util în bucătarie :)
Se întinde prima foaie în tavă, se pune dovleacul ras și se presează puțin cu palmele. Se presară scorțișoară rasă și zahăr tos. se pune și foaia a doua, se apasă putin aluatul, apoi se fac cu furculița niste găurele ico-colo ( pe acolo iese aburul în exces de la fructele din umplutura).
    Se coace în cuptorul preîncălzit, până aluatul se face puțin auriu pe deasupra. Poate dura cca 40 minute, sau mai mult, în funcție de cuptor. 
Se presară zahăr pudră, apoi se poate porționa.

Unii fac umplutura altfel, călesc dovleacul ras (respectiv merele rase) și apoi îl pun în prăjitură. Eu prefer varianta asta, când dovleacul este pus în stare crudă, prăjitura iese mai gustoasă, mijlocul arată mai fain, plăcinta e mai fragedă... 
Durata de coacere este aceeași, timpul de lucru e mai scurt. Frământatul îți poate lua 10 minute, nu e o muncă grea. Iei la îndemână tot ce ai nevoie, razi materialul pt umplutura, și, per total, în 25 minute maxim ai pus prăjitura în cuptor. Apoi îti poti continua treaba de acasă fără vreo altă grijă decât să nu se ardă, să o scoți la timp...

Mirosul plăcut ce vine dinspre cuptor nu te va lăsa să uiti de bunătatea din tavă !!


Dacă doriți detalii sau alte sfaturi , vă aștept cu comentarii :)

Poftă bună!

O negresa de vis...

Bine v-am regăsit, dragii mei. Azi vă voi povesti despre o prajitură faină și ușor de făcut. Foarte gustoasă !
Negresa de vis a lui Angela
De ce am denumit-o așa? Pentru că se poate prepara foarte ușor!


Cu toții ne dorim să facem prăjituri care să nu ne dea multă bataie de cap. Nu-i așa?

Să purced, deci,  în explicitarea rețetei și cum de am ajuns să o inventez. Da, ați citit bine: este una inventată azi, pe moment. Mi-era lene sa caut reteta exacta, ma cam grabeam.

Și am avut o inspirație fantastică se pare...


Ingrediente necesare: 6 ouă, 1 pachet de unt la temperatura camerei (200 gr.), 1 cană de zahar (cana de 200 ml), 3 căni de faina, praf de copt (pachețel de 10 gr.), hellas sau zeama de lămâie, 2 linguri cacao neagră, 3 linguri lapte, 3 linguri gem de gutui (un gem mediu, nu foarte tare, dar nici prea lichid).

Mod de preparare:
Se încălzește cuptorul.
Se pregăteste o tavă de 20 cm/30 cm, se unge pe fund cu puțin ulei și se tapetează cu făină.
Între timp se freacă cu mixerul într-un castron, o cană de zahăr tos cu untul moale, până se leagă bine între ele aceste prime ingrediente. Se pune primul ou și se continuă amestecarea. La fel se procedează și cu celelalte 5 ouă, care se pun pe rând, amestecând cu mixerul între operațiunile acestea.
Se încorporează restul ingredientelor, făina, laptele, cacao, lapte și câteva linguri de gem aromat. Praful de copt se stinge cu zeamă de lamâie.
Se obține un aluat potrivit de gros, care se toarnă în tava pregătită anterior.
Se coace la cuptor. Când este gata, se lasă să se răcorească, apoi se porționează.
     Timpul de coacere depinde de cuptor. Încercați prăjitura cu o scobitoare, daca este coapta, atunci scobitoarea va fi uscata. Daca are aluat pe ea, mai coaceti... Eu am ochiul format și am scos "la fix" prăjitura din cuptor :)
      Se poate orna cu zahăr pudră, sau cu glazură de ciocolată (glazură de casă). Sau altfel... După placul vostru. O sa vă povestesc o data ceva fain referitor la ornarea prăjiturilor și torturilor...
Eu am lasat-o așa cum era, căci era frumoasă. Și stiam ca nu va mai fi nevoie să ornez, căci se va manca repede, cu sau fără glazură :)

A ieșit o prăjitură pufoasă, aerată, foarte gustoasă. Cu o aromă de cacao delicioasă. Nu e foarte dulce, este potrivită. Cine vrea o prajitura mai dulce, poate mări cantitatea de zahăr.
Merită când și când să inovăm... Eu asta fac de ceva vreme încoace, dar în alt domeniu. 

Vă transmit gândurile mele de bine și ... salutări din Reșița!
Sa aveti o săptămână faină!

Angela

Salcamul roz (Robinia hispida)

In this morning I have seen in Resita an unusual tree. Amazing colour. I have seen before in White and Yellow. So, we have in Pink too :)

Azi dimineata am observat in Resita  un pomisor neobisnuit. Văzusem salcam alb si galben, dar roz nu încă.
Pe numele lui Robinia hispida, un pomisor răspândit la altitudinile de 700-800 m. Foate dragut, ornamental . Păcat că florile care se usucă nu cad singure (ca și la salcamul alb), probabil ca trebuie curatat manual cand e nevoie.
Arată cam așa:

 O zi faina!

La malul marii



Povestea mea de azi ma duce cu gandul la tinuturile calde si linistite pe care le putem vizita in concediu…
Ma vad stand la umbra undeva la malul marii, unde mi-as dori sa beau azi cafeluta de dimineata. Cu lapte, aburinda…

Sursa: pixdaus.com
         Spectacolul valurilor jucause , spargandu-se de mal m-a fascinat mereu. Mi-as dori sa locuiesc la malul marii in perioada de vara… Sa pot inota cand doresc. Sa ma plimb dimineata devreme, cand soarele isi face aparitia lui fascinanta, reflectandu-si razele in luciul apei. Marea, minunata mare.

      Vacante la care visam... Spuneam ca azi gandul meu zboara la vacante linistite. In zilele noastre e mai dificil de gasit acel loc linistit... Dar speranta moare ultima si sigur vom gasi fiecare dintre noi locul acela in care ne dorim sa ne relaxam si in care sa cream ceva frumos. Poate sa pictam, sa scriem vorbe de suflet intr-un poem sau roman… Sau pur si simplu sa meditam.
Privind valurile ce se sparg de tarm :)

O zi faina !

Eclere

Bine v-am gasit :)
Deseori drumul meu trece pe langa chioscurile cu prajituri , de langa unele statii de autobuz din Resita... In zona Victoria  este o cofetarie-cafenea , de fapt mai multe... Probabil e zona preferata de  patronii de cafenele :)
Ei, una din ele are vitrina in drumul catre statia de autobuz. Asa ca, zilele aste fac si eu eclere, ca le tot vad si mi-e pofta de copt ceva bun ; de tare mult timp nu am facut asa ceva. Umplute cu crema de  vanilie... Mmmmm.
Cam dificile de copt acasa, caci nu e voie sa deschizi cuptorul pana nu sunt coapte, si asta e problema, ca nu stii exact cand or fi coapte :) Dar voi vedea cum fac.
        Cand eram mica treceam pe langa cofetaria Romarta, nu luam nimic, dar ma uitam ce mai au. Unele prajituri erau tare faine. Nu se mai fac acum toate.... Nu stiu de ce.
Cautam azi reteta prajiturii Berta, ce o tot vad la cofetarie, dar nu am dat de ea... O gasesc eu pana la urma :)
Voi ce prajituri mai faceti acasa pentru ai vostri ? Ceva dulce, pufos si bun...
Asa ca imi iau ingredientele pentru eclere, si trec la treaba... In weekend. Pana atunci sunt cam ocupata, din pacate.
Pe curand ! Cu poze :)
Spor in toate sa aveti!
P.S. Multumesc pentru urari :)

Dupa ziua mea...

Va multumesc tuturor pentru urari. A fost o zi insorita ieri la Resita, dar taaaaare friguroasa...
Primava se lasa asteptata. Pana la urma va trebui sa vina !
      Ieri a sunt telefonul de cateva ori, sunt convinsa ca ar fi sunat si mai mult daca nu ar fi problema cu semnalul la telefon. Am un dual-sim, pentru cartela de vodafone (care din pacate imi spune lumea ca nu are semnal de multe ori - o retea aiurea, o sa va spun de ce, dupa parerea mea...) si pentru cea de digi. Asta, de digi merge ok, dar nu stie multa lume numarul meu, desi il am de multi ani...
Bineinteles ca m-au sunat din nou (a cata oara) cei de la relatii clienti de la cele doua retele pe care le am ( cu costuri minime, fara internet etc) , precum si cei de la Telekom, care vor sa isi atraga noi clienti. Dar taman ieri ??
Nu s-au uitat pe datele mele ce le au in evidenta si au gresit ziua , nu ma interesau ofertele lor de minute nationale si cine stie mai cate, care precis ca mi-ar scoate din buzunar mai multi bani decat acum.
          Suna telefonul, un nr pe care nu il stiu, raspund.... "Alo, va sunam de la ... Aveti un abonament la noi din anul.... Nu v-ar interesa o oferta mai avantajoasa? " Nimic.... Nu tu, un amarat de "La multi ani, doamna Ghinea! Felicitari ca sunteti in reteaua noastra de 12 ani si dorim sa va oferim cadou minute nationale etc, cu ocazia...". NIMIC. NADA.
Ei stiau asta, caci mereu de ziua mea, pana anul asta primeam 30 de minute in  retea cadou.De ceva vreme am nelimitat in retea, ce rost ar mai avea acele 30 de minute? Acum cativa ani ma ajutau, acum nu mai au ce sa ofere saracii. Asa e cand dai un deget , apoi doua, apoi dai tot ce ai si nu mai poti oferi nimic interesant, pentru ca deja are tot ce ii trebuie in pachetul de telefonie. Asa s-a ajuns...
Dar iti ofera in plus niste megabiti de internet, de care eu nu am nevoie pt ca nu doresc internet pe telefon. Dar nu dau pe gratis.... Nuuuu. Pentru numai 13 lei pe luna ai asta si asta etc.  De ce as plati 13 lei numai ca sa am internet pentru cand ma plimb prin oras? Sa imi faca brrrr notificarile in autobuz?
Caci asa e moda, se pare, sa tiue mereu telefonul la notificari de skype sau fb , ori altele, ca cineva a postat ceva... Apai acele notificari le pot vedea acasa, pe wifi-ul dat de fix, nu? Aiurea, cu toata tehnologia asta. Ii chinuie pe bietii agenti de la call center, cu target lunar, cu oferte de tot felul cu care sa convinga clientii.
S-a schimbat lumea... Dar nu in bine, ci spre consum masiv, pierdere de timp pe retelele de socializare ("Daca tot am net mult, hai sa il consum, nu?" ) . Fara tehnologia asta, oamenii ar sta frumos de vorba la o cafea, ceai , suc etc.
Peste tot vezi juniorii de 15 ani cu telefonul in mana, butonand la vreun mesaj catre colegul/colega de peste drum, de la alta masa sau banca... Frumos. Foarte frumos , caci si la scoala se intampla asta, auzi povesti cum ca elevii se joaca in timpul orelor la telefon, ca fara telefon nu mai pot sa isi petreaca timpul liber.
       Pai ei au auzit de munca la o gradina, in aer liber, ca relaxare. Cand vezi o floare care creste din samanta pusa de tine, cand pui pe masa salata verde pe care ai crescut-o in gradina ta, te gandesti ca nu ai pierdut timpul!
Dar cand stai cu orele si citesti notificari, postari , unele chiar interesante uneori ( pt hobby-urile mele) , simti timpul altfel.
         De cand a inceput luna martie, incerc sa petrec zilnic  ceva timp in gradina; sa curat terenul, sa pun plantele in ordine si sa simt natura. Vad cum frunzele de la irisi cresc de la o saptamana la alta tot mai  mari, acusica venind florile... Pai cum sa nu iti placa? Si e si o activitate de ajuta sanatatea :)
Si "idiotii"( cum ii alint eu pe cei de la call service de la telefonie) imi ofera internet ca sa folosesc telefonul mai cu drag. Dar nu pe gratis. Normal, nu? Apai sa si-l tina. Au gresit sezonul. De primavara pana toamna eu am alte pasiuni decat internetul. Poate voi mai scrie pe blog, incerc sa il readuc la cum era odata, prin 2012... Dar nu de pe telefon, nu imi mai stric eu ochii in halul asta :)
De ceva vreme evit folosirea ochelarilor si iau si luteina, afine, pentru ochi. Ajuta. Anul trecut abia citeam fara ochelari ( foloseam intensiv "tehnica moderna") , acum pot sa citesc din nou carti tiparite sau ebook fara ochelari. Dar de cateva luni folosesc telefonul doar pt vorbit, nu pentru internet. Aveti grija, ca ecranul alb al touch-screen-ului strica ochii. Contrastul, lumina , totul e altfel la telefon, tablete , tot ce are "touch". Ochii vor avea ce suferit.
Stand in natura, citind , muncind, relaxandu-va , va veti simti mai bine. Pacat ca generatia asta noua de adolescenti nu simt placerea asta. Fara telefoane si internet sunt disperati. Daca le iei aceste surse de distractie, ei intra in "fibrilatii", ca o lipsa a drogului zilnic... Nu mai stiu cum sa isi ocupe timpul liber :)
Unde s-a ajuns in anii 2016 , cand ai minute in retea nelimitate , minute nationale cu sutele ( incat daca ai sta cu vorbit cu orele si nu le termini). Numai din megabitii , gigabitii de internet se mai pot deosebi abonamentele la telefon mobil. Pacat.
Unde se va ajunge in cativa ani? Cine mai stie.
Cert e ca incet-incet se uita despre placerea de a sta in natura, in favoarea statului pe un scaun , fotoliu sau canapea butonand telefonul sau tableta. Nici macar la filme nu se mai uita unii. Ca doar nu e "cool" :)
Pai sa vina primavara! Cu alaiul ei de flori , cum spune poezia :)
Acusica :) 
Prefer sanatatea in favoarea sedentarismului. Voi?
Toate cele bune,
Aveti grija sa nu stati mult pe net, nu e sanatos..
Angela

Iarna 2016 ?!

              Ma uitam printre pozele mele vechi. Nu foarte vechi, ce e drept. Dar pentru ca in ultimele luni am abandonat aparatul de fotografiat intr-o cutie , alaturi de acumulatorii si incarcatorul pentru ei, ma uit la ceea ce am fotografiat mai demult, cand inca erau culori in natura.
              Iarna aceasta nu am mai "prins" nimic deodebit. A nins la noi in oras doar doua zile, si nu una dupa alta. Zapada nu a tinut mult. Ce poti fotografia? Plantele nu mai sunt acum, toate s-au ascuns in pamant, urmand la apara la primavara mai frumoase.
       M-am uitat la poze, cautand inspiratia pe care o astept din nou. Nu mai am chef de nimic; iarna in suflet. Voiam sa fac cate ceva lunile astea de inceput ce an... Dar nu am  apucat. Stiti cum e cu socoteala de acasa, care difera fata de cea din targ...
Asa a iesit la mine. Multe idei, au intrat din nou la "somn", ca sa le incerc mai incolo, cand va veni soarele si vremea frumoasa a primaverii.
               Primavara e anotimpul care imi da energie. Anotimpul in care sunt nascuta. Anul acesta iarna a fost atipica. Un amestec de anotimpuri, care pe multi ne-a influentat. Fiind ba cald, ba frig, am racit. Normal , s-ar zice. Dar eu de cativa ani nu am mai racit asa tare. Trece...
               Rasfoind vechile mele albume, am vazut ca in 2013 a fost tot asa, in februarie au aparut ghioceii.
Acum,  la inceput de februarie 2016, gradina vecinilor e plina de ghiocei. O frumusete de flori... Si narcisele  incep sa creasca, o primavara cam timpurie.
Vom vedea cum va mai fi... Pana la primavara mai e ceva timp. Inca o luna si ceva. Sper sa imi revina si mie cheful  si inspiratia :)
Citesc mult, ma uit la filme faine, care ma inspira. Pana sa ma apuc sa scriu, ma iau cu treaba si nu mai apuc sa astern gandurile. Las pe alta data.
Visam la primavara cu optimism. Totul va fi bine  :)

Din peripetiile vietii: noul cod fiscal si complicatiile lui...

Buna ziua dragii mei,
De mult nu am mai pus ceva pe blogul online. De scris am scris, despre adolescenta, copii, despre diverse ganduri ce imi zboara prin minte cand sunt stresata sau nu, despre natura ce ne inconjoara. Sunt salvate acolo... pentru mai tarziu. O sa revin si la ele , candva.
Momentan , voiam sa va povestesc peripetiile unui Asistent in brokeraj care se zbate in hatisurile actelor fiscale :)
Am inceput in 2008 din joaca, sa fac asigurarile la masini, acele RCA obligatorii. Ma intalnisem in fata sediului firmei unde lucram atunci ( un  ziar local care incaaaaa... supravietuieste si azi intemperiilor create de aparitia internetului :) ) - cu o tipa ce lucra la CSR, actual TMK , ea in timpul liber facea asigurari.
Mai stiti, ca "pe vremuri" se scria totul "de mana", nu se facea pe computer, electronic, musai fiind sa ai o imprimanta acasa...
Dupa ce ea a scris polita pentru unul din automobilele Dacia ce erau in posesia familiei noastre (la acea vreme)  ce mi-a venit mie in minte? Hai sa devin si eu asigurator in timpul liber!
Zis si facut. Pe strada ce se afla putintel mai incolo, catre Gara de Sud, Resita, se afla sediul firmei Astra. Am vorbit cu dom' director si asa am devenit si eu agent de asigurari... De ce sa platesc eu comisionul pentru doua masini unei alte persoane, cand poate ramane "in familie". De la RCA am ajuns dupa vreo 2 ani sa fac si asigurarile la case, caci se stabilise ca este obligatoriu! Si asa pe langa ce castigam ca un biet ingineras, manager si ce am mai facut prin viata asta, inca un mic venit venea din asigurarile prestate catre prieteni si familie. Si colegi... Caci la vremea aceea Institutul de proiectari inca era un nume. Aveam multi colegi. Acum este doar o firma aflata pe lista cu "falimente istorice". Falimentele lui C., cel urât de toti resitenii. 1771 - 20... Ani pierduti pe apa sambetei.  Ce a fost atunci si ce mai e acum... 
Asta e, inca un loc de munca in CV, care intre timp s-a imbunatatit cu inca o realizare, datorita bunilor parlamentari , si anume Noul cod fiscal , cu metehnele lui.
Mai nou, ca sa pot plati darile la stat, pe care pana acum le plateau pentru noi cei de la firma de brokeraj unde trecusem in urma cu 3 ani , cand Astra isi dadea obstescul sfarsit, trebuia sa devin Asistent in brokeraj inregistrat oficial. Aceeasi Marie, cu alta palarie.
Era inceput de ianuarie cand am primit pe e-mail ca trebuie sa mergem toti agentii sa depunem acte, formulare etc. la Finante.
Zis si facut. Ma duc cu cele necesare , copii dupa toate actele cerute, la Finante. La Resita, sediul este langa Brd. An de an veneam in perioada depunerii formularului 200 completat, cu o adeverinta doveditoare primita de la Asigurari, apoi reveneam sa platesc diferentele de impozit , daca era cazul.
Dar de ce a trebuit sa ramana asa simplu? Nuuu, pentru ca dragii nostri guvernanti s-au gandit la noi, bietii oameni simpli ce fac diverse activitati libere, sau au PFA ori intreprinderi individuale , ca noi avem prea mult timp liber :)
Asa ca au impus ca din acest an sa depunem acte, multe acte, sa venim si sa revenim la Ei ca sa platim Noi, ca doar cei ce se ocupau cu asta nu erau buni. Contabilii firmelor de brokeraj stiau mai bine totul ...
2016. Al treilea an la brokeraj. Suna tare bine termenul, dar e tot ce faceai ca agent la o firma (in cazul meu, Astra), doar ca acum aveai la dispozitie multe firme unde puteai face politele. Suna simplu , intri pe un pc, pe platforma, accesezi site-ul si treci la treaba.
Daaaarrrrr, de cate ori stateam seara si injuram in gand ca nu stiu sa ma descurc prin itele politelor, care cer date peste date. Cauta din nou persoana, intreaba tot... Nu e o meserie faina. Caci mereu se schimba ceva in sistemul de asigurari. Eu , personal, nu eram fascinata de asa ceva, dar pentru ca pur intamplator am si devenit Agent,cu diploma de absolvire imi parea rau sa pierd banii de scolarizare... Si timpul consumat. Cat timp am tot invatat si citit toate documentele legate de asigurari si legislatie. Cat timp am facut teste pe platforme, au fost resetari ale site-ului de invatare, eu trebuind sa o iau de la zero cu testarea, pentru a reface punctele... Etc. Apoi ziua cu examenul. O zi plina de stress. Dar daca intrasem in hora , am jucat. Timisoara, multi agenti ca si mine, de la toate firmele existente. Eram fiecare cu testul in fata, sa alegem varianta corecta. Ca si la examenul pentru carnetul de conducere. Zici ca e usor, dar e greu totusi, caci intri intr-o stare indescriptibila in cuvinte cand esti pus sa dai testele alea... Emotiile te cuprind, atunci iti dai seama ca ai uitat tot. Daca ai noroc , mai treci o data peste test, citesti din nou ca sa fii sigura ca ai facut bine...
La cat esti de emotionat , ce mai stii ca e bine dau nu? Cert e ca atunci cand am aflat ca "am luat", eram fericita! La fel ca si examenul de la scoala de soferi din 2007, cand luasem "din prima"...Tot dupa ture si ture de invatat, citit, simulari de teste etc. Emotii mari.
        De ce trebuie sa fim asaltati de emotii? Sa ne faca mai grea situatia? Crezi ca ai uitat tot, ca nu ai sa iei examenul, dar de multe ori tocmai aceste emotii sunt constructive. Ajuta in felul lor. Altfel am lua viata prea usor...
Culmea e nu am emotii cand discut cu diverse persoane sus-puse. Poate ca asa sunt eu... Mi-a dat D-zeu curaj sa fac  in viata ce imi place , sau daca nu chiar tot ce imi place sa ales varianta simpla.
In CV-ul meu acum sunt de toate, poate ca ar parea surprinzator ca e un amestec de studii diverse, experiente diverse.
Acum , de cand trebuie sa merg si sa stau la  randuri la Finante, imi pierd si mai mult timp. Aud, stand la rand la ghiseu sa vina numarul meu de ordine, tot felul de povesti. Unii au firma, au alte acte de depus. Unii au intreprinderi individuale, au taxe mari la stat, au obligatii. Drumuri multe la fisc, la primarie... Randuri.
Cam asa decurgeau anii trecuti la cei cu care mai discutam, povesteau din experienta lor. Ce am invatat: nu imi voi face niciodata firma pe cont propriu, e asa de complicat, asa de mult timp consumat pe tampenii de acte, samd. Si oare nu toti românii isi doresc sa fie sefii lor proprii?! Pana la urma avand atatea treburi de rezolvat daca esti pe cont propriu, nu alegi pana la urma varianta de "angajat la o firma" fie si pe "minim", dar cu timp liber pentru tine, nu pierdut pe la randuri... Asa face Statul legile astfel incat sa deziluzioneze pe toti intreprinzatorii care doresc sa faca ceva. Bine ca am ocazia sa vad, sa observ :)
Cred ca soarta e asa cum ne-o facem noi.... Eu am ales la un moment dat cate o cale A sau B , care ducea catre ceea ce voiam eu. Asa am ajuns sa pot vedea si observa diversele iţe ale activitatilor independente, cu bune si rele.
Dupa ce voi reveni la Finante ca sa depun urmatorul formular, al doilea, dupa dobandirea CIF-ului, o sa revin pentru al treilea samd. Si apoi trimestrial obligatii? Cine le mai stie? Of, ca tare complicat devine totul!
In paralel cu treburile astea, mai am si altele pe cap, bineinteles, dar ma gandesc ca de-aia au venit, ca stie D-zeu ca le pot face pe toate pana la urma... Altfel m-as plictisi :)
Pasul urmator logic ar fi sa stau la un birouas undeva, sa pot castiga si bani din asigurari. Sa nu fie doar un titlu. Dupa  ce voi invata  noile reguli, ca doar nu ramane nimic neschimbat, nu? Anul vine mereu cu altele  noi, ca doar altfel ar fi viata un plictis total!
The end!
Dar ... To be continued!

ian. 2016...


Cu prietenie,
Angela