Un blog personal cu ganduri alese, cu retete, cu idei de amenajare si povesti frumoase. La aceasta se adauga multa muzica care sa ne ajute sa ne relaxam...
"Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată.
Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă..." spune
George Topârceanu in "Balada unui greier mic"
Iară eu, în ton cu vremea, aş putea ca să continui... iac-aşa Sperând că a mea poveste-n rime si nu musai ... vă va plăcea
Improvizaţie la gura sobei De Angela Ghinea
A venit aşa deodată, Sora cea mai mare a Toamnei Ştiţi voi, aia tare-nfrigurată Albă, moale şi pufoasă Ştim noi care O prietena cam ... "rece"
Botezând aleea noastră Cu-un strat gros de nea frumoasă Dar cu-un frig de-aşa măsură, Ca să nu-şi piardă cumva Adică, Paltonul cel frumuşel... Un covor alb şi simpatic Se-aşterne acu' pe strada... Şi nu numai pe acolo, Ca doar nu tot de pe-acasă Este la fereală... Vreţi să vă mai spun ceva ?
Apăi în ograda mea Grivei stă şi tot gândeste Supărat de nu mai poate Ud leoarcă, tremurând cam tare Si vorbeste... Agitat ... Nervos de numa'-numa' Cum vorbeşte-acest Grivei? Iac-aşa, pe limba lui, cea câinească... Deranjând pe orişicine. El o vede zi de zi pe Miau, blondina La fereastră... Da, acolo: "hau-hau... haide şi tu afară!"
Ieri Grivei bodoganea: "Taman acum trebuia să vii Iarnă rea ce eşti... du-te înapoi Şi mai vino... cam pe la Crăciun, Sau poate Abia după Anu' Nou..." Si aşa spunând povestea Mă uitam în astă-seară Afară. Pe o fereastră, Luminată de un far. Cum străduţa se umplea De ale iernii Semne: neaua, viscolul şi frigul...
Şi înclin să-i dau dreptate ... lui Grivei Mai aşteaptă puţintel Iarnă, nu e vremea ta Ne vedem cam peste-o luna La Craciun.
Daca v-a plăcut vă mai poftesc la sfat... Inspiraţia vine "privind" :)
Vreţi să ascultaţi puţină muzică la gura sobei, încălzindu-vă cu o cană de ceai cald?
Azi am "dat" de ea: este o romanca frumoasa, se numeste Crina. Unde ? Cautand solisti din Romania pe https://www.reverbnation.com , o minune de site, de unde poti si descarca muzica gratuit :) Crina este si ea, cu muzica si video : https://www.reverbnation.com/crina Aici spune asa: I'm one of those who create music from the heart. This multitude of
sounds and words are my way of expression. I close my eyes and see the
world through the eyes of a dreamer." Lista youtube: 9 songs
Composer: Alin Constantin Popescu,Crina Jebelean Sound: Alin Constantin Popescu
BUTTERFLIES - link
https://www.reverbnation.com/artist/artist_videos/3376263 Composer: Alin Constantin Popescu,Crina Jebelean Sound: Alin Constantin Popescu
I begin
with a quote from a leaflet Alevia received yesterday, in a cute
"box" :
"The
quality of thought determines the quality of life
Thoughts are
living things, little beam of energy. Often we do not think the quality of our
thoughts , however , the quality of thoughts determines the quality of life. A
strong mind, disciplined , cultivated day by day, can do miracles . If you want
to live your life fully, you must take care of our own thoughts : the most
valuable possessions of yours . In fact, you begin to unlock the true potential
of your mind and live in the way that you want, only when you learn to control
your thoughts and imagine everything you want in this life .
How we see the
world ?
We don’t see the
world as it is, but as we are. I mean we understand the world around us through
the fears, limitations, false assumptions and prejudices we have. Once cleared
the window through which we see the world, we will experience a lot of
possibilities . This idea can change our lives in the way we think while
determining reality."
Yesterday I was
talking about the importance of the profile photo to a social networking site,
any site ... The people who have the same name ( I have myself enough similars "Angela
Ghinea" in this big world, some in my little country, some abroad) appear
the danger to give friedship to others who have not thought too clean ... Especially
without having a personal photo, how do you know it's the boyfriend /
girlfriend from your high school? Well, you do not know ...
You can see the
photo of a Hollywood actor, well known. So, I
am sure that Marinica, our Romanian doesn’t look like Brad Pit, that's
guaranteed!
Likewise, ladies, you can not accept “to add” a woman which
at her profile photo displays a nice picture of Angelina Jolie, for
example. We talked about her lovely husband ... :)
Cases and cases
...
Recently I saw at
Google+ that some people have added me
at their circles. Common in recent months. From the huge no. of notifications,
half are with people who add me to their circles . Good for them ! If they want
to know about what I post, I can’t stop them .
But let's say
his name is John Smith and the profile is a photo of a super girl! What to
believe? He's a fan of her ? As if relevant ...
Or the opposite,
her name is Angelina and it has as profile photo her husband... If I’m taking
after this "fashion" should I put the photo of my dear husband
instead mine ... Perhaps one from his work-journey, maybe one from Kenya.
And speaking of
socialization and sites that offer this with a great success, let us consider
what kind of profile types exists:
1. Those who
posts with something they found interesting recently or read in any blog
recently. I like this kind of persons. I “see” them, I "feel" what
kind of people seems to be. Yes, " appear to be ", because you can
not guarantee if you do not know him/her personally :)
I read the
posts, this habit is rare nowadays, now it’s
a fashion to give “plusses” or “likes”, that’s all. Without reading the
content ... Old story for you who know me, know my opinions ... Better shut up
:)
2. Another
situation shows those who do both : their own posts and the reshare of the
closest friends posts. It's very useful to reshare the friends posts. You can promote
them, their ideas, opinions. Good. And seeing this posts, we "see "
what kind of people it is. What he/she is.
3. What
exasperates me (and those who do this I do not want to add to my circles, even if
I added them ones and at a time I removed them from my list) is the abundance of posts
redistributed. Some users unconsciously distribute images from other friends of
them, but not common sense, from ten-twenty of a day… Maybe more.
Yes, I said Fine.
I've had enough , it's full “the google+” of them. Are also useful, nothing to
say, but ... still . I'm tired of seeing pictures full of “glam”, with moving
stars, lines etc. Some gifs I like, but most seem "gypsy" style, you
know that clothes "their" have many color combinations that scare any
normal eye ...
These people I
believe that are sore sympathetic imitators
without personal ideas. They do
what someone say to them. Perfect “listeners”. If I ever see them in real life
I'm sure I will confirm what I thought ...
Maybe the are
hiding in their shell ! How they want...
4. I have a
circle of people who "write". They blog from now or sooner. And I
read them. Rarely you can see photos to them. But writing content matter ...
their soul .
Dusting thoughts
and ideas on paper, more recently on a word file, then moved to a blog post; they
manage to create something. Like the users which show us images from their usual
daily way, or propose a beautiful song, this is what can feed your soul with
energy...
I like to read.
And to write. I have written all my life . I have put on paper long poems with rhyme,
in my last travels by train (weekly travels to college) or SF stories (inspired
by night dreams). And others. Letters . Yes, there was old times when we used
letters on paper ... With drawings, text, envelope and a stamp bought from post
office:) :)
It may seem
strange, but I had written many stories. Too bad that they went away... I did
not kept them, thinking that they are not good for anything. Now I'm sorry that
I have no longer them, to see “me” then ... Probably lacked me the courage to
improve and send to a magazine. There were times of "Ceausescu"…
Don’t worry, I’ll write others... I have in work two beautiful sci-fi , lived in
my “nocturnal travels”.
5. There is
another category, almost to forget it: girls and guys while normal posts. And
at a time you see that they start with an other style and I say to them
"out" and "good bye " ... Why? Well if they put “dirty”
pictures ? If they begin to appreciate the naked women in various poses not
realize that violate google laws? If not, I remind him that I block them and report them, declaring his profile to site administrators. Or her ... if have this habits :)
Notice for those
which have such " habits ": bypass me, because I'm not part of the “viewers”. If you do not want to be "Out" from
google, be careful ...
Maybe
there are other categories, surely ... But don’t come to my mind now. All I
know is that it's good for the mind and soul to be creative ...
I was talking
about google+. It has circles which contains people and people ... Some people I
know them “forever”, it’s over two years ... It's like we're a google+ family.
You can drink a coffee
while reading what they wrote, or while you look at their photos. Listening to
music created by users, which I really like. And I’m relaxing. This is why I
use social networks.
So
I prefer honesty , beauty, beautiful words, not those that hurt the soul, we
are too injured with daily problems of life ... I salute you with respect and
thank you!
Take care of you
and your family, and continue to show us the beautiful parts of life here in
socializing site . The problems come and go, without realizing it :) One of their English songs... They have many in Romanian DJ Project
If we want we
can be good people ... If we want ...
Incep cu un citat dintr-un
pliant Alevia primit ieri, în “cutie”:
“Calitatea gândurilor
determină calitatea vietii
Gândurile sunt
lucruri vii, fascicule mici de energie. De multe ori nu ne gândim la calitatea
gândurilor noastre şi, totusi, calitatea gândurilor determină calitatea vieţii.
O minte puternică, disciplinată, cultivată zi de zi, poate face miracole. Daca
vrei să-ti trăieşti viaţa plenar, trebuie să ai grijă de propriile gânduri:
cele mai valoroase posesiuni ale tale. De fapt, vei incepe să-ţi deblochezi
adevăratul potenţial al minţii şi să trăieşti în maniera în care iţi doreşti,
numai atunci când înveţi să-ţi controlezi gândurile şi să-ţi imaginezi tot ce-ţi
doreşti în această existenţă.
Cum vedem lumea?
Nu vedem lumea
asa cum e ea, ci aşa cum suntem noi. Adică întelegem lumea din jurul nostru
prin prisma temerilor, limitarilor, falselor ipoteze si prejudecatilor pe care
le avem. Odata limpezit geamul prin care vedem lumea vor aparea o multime de
posibilitati. Ideea aceasta ne poate schimba viata, din timp ce modul in care
gandim determina realitatea.”
Ieri vorbeam despre importanta fotografiei la profilul de la un site
de socializare, oricarui site… Cu atatea persoane ce au acelasi nume (si eu am
destule “Angela Ghinea”, prin lumea asta mare, unele in tarisoara noastra, altele
in strainatate) exista pericolul sa dai de altii care nu au ganduri prea
curate… Mai ales fara a avea o fotografie personala, de unde stii ca e
prietenul/prietena din liceu pe care il/o cauti? Pai nu stii…
Poate vezi o
fotografie a unui actor de pe Hollywood,
foarte cunoscut. Apăi sigur Marinica, românaşul nostru neaoş nu este Brad Pit, asta e
garantat!
La fel si la
doamne, nu poti da <accept> unei femei ce isi afiseaza ca fotografie de profil o
poza faina a lui Angelina Jolie, de exemplu. Ca tot vorbeamn de sotul ei
simpatic…
Cazuri si
cazuri…
Recent am vazut la google+ ca m-au adaugat in cercuri niste
persoane. Ceva obisnuit in ultimele luni. Din noianul de notificari, jumatate
sunt cu persoane ce te adauga la cercurile lor. Bravo lor! Daca vor sa stie ce
postez, nu ii pot opri.
Dar sa zicem ca
il cheama John Smith si la profil apare o fotografie cu o tipa traznet! Ce sa
mai cred? Ca e fan al respectivei tipe, dar el asa o arata? De parca ar fi relevant…
Sau situatia
opusa: o cheama Angelina si il are la fotografia de profil pe sotul ei :)
Daca m-as lua
dupa aceasta “moda”, ar trebui sa imi pun fotografie dragului meu sotior… Poate
una de prin calatoriile lui de serviciu, poate una de cand era in Kenya :)
Si daca tot
vorbeam despre socializare si site-uri
care ofera asta cu mare succes, hai sa
ne gandit ce fel de tipuri de profiluri exista:
1. Cei ce pun postari proprii cu ceva
ce li s-a parut foarte interesant recent sau pe vreun blog citit recent.
Mie imi plac acest gen de persoane, ii vad cum sunt, ii “simt” ce fel de
oameni par sa fie. Da, “par sa fie”, caci
nu poti baga mana-n foc daca nu il cunosti personal :) Eu citesc postarile, ceea ce este rar in zilele noastre, se
“pluseaza” la greu, fara a se citi continutul… Poveste veche pentru ce ce ma
cunosc, imi stiu parerile... Mai bine tac :) 2. O alta situatie prezinta pe cei ce
fac din ambele:postari proprii si
redistribuiri ale prietenilor mai apropiati si nu numai. E foarte util sa
redistribui si ce posteaza prietenii. Ii promovezi, le promovezi ideile,
parerile. Fain. Si vazand cam ce posteaza si ce redistribuie, il
“vezi”cam ce fel de om este. Ce ii place. 3. Ceea ce ma exaspereaza ( si pe cei
ce fac asta nu prea ii adaug la cercurile mele, chiar daca i-am pus la un
moment dat, dupa o vreme ii elimin) este abundenta de postari
redistribuite. Unii utilizatori distribuie in nestire imagini preluate de
la alti amici de-ai lor, dar nu in limita bunului simt , ci cu zecile!
Da, am zis bine. Am avut destui, e plin goagalu' de ei. Sunt si ei
utili, nimic de zis, dar … totusi. Eu ma
saturasem sa vad poze sclipicioase, cu mult “glam”, cu stelute miscatoare,
etc. Unele gif-uri imi plac, dar majoritatea mi se par “tiganesti”, stiti ca
hainele “lor” au multe culori, combinatii care sperie orice ochi normal…
Cam atat. Pe oamenii astia nu ii “vezi” decat ca niste
imitatori simpatici, fara idei personale, care fac tot ce le spune celalalt.
Daca ii vad vreodata in viata reala sunt sigura ca imi vor confirma parerea… Stiu destui.
Sau se ascund in carapace ?!Cum vor ei…4. Am un cerc cu persoane ce “scriu”.
Au blog de acum sau de mai demult. Si ii citesc. Rar vezi la ei
fotografii. Dar continutul scrierii conteaza… Sufletul lor.
Asternand ganduri si idei pe hartie, mai nou pe un fisier word, mutat
mai apoi in blog, reusesti sa creezi ceva. Ca si la cei ce propun imagini din
drumul lor de zi cu zi, care propun o melodie frumoasa, ce te unge la suflet…
Mie imi place sa citesc. Si mai nou sa scriu. DJ Project - Doua anotimpuri
Eu de cand ma stiu scriu. Puneam pe hartie lungi poezii cu rima, in
calatoriile mele cu trenul (naveta saptamanala catre facultate) sau texte de
povestiri SF (inspirate din visele nocturne). Si altele. Scrisori. da, pe vremuri existau scrisorile , pe hartie... Cu desene, text, plic si un timbru cumparat de la posta :) :)
Poate parea ciudat, dar am avut multe
povestiri scrise. Pacat ca s-au dus… Nu le pastram, crezand ca nu sunt bune de
nimic. Acum imi pare rau ca nu le mai pot reciti, sa vad cum eram eu atunci… Imi
lipsea curajul de a le imbunatati si trimite cuiva, la revistele de domeniu. Erau vremurile lui "Ceasca' ". Nu-i bai, scriu altele…Am in lucru doua SF-uri frumoase, traite "aievea", daca putem spune asa. Calatorii de noapte, prin vis.
5. Mai e o categorie, pe care era sa
o uit: tipe si tipi ce posteaza o vreme chestii banale, absolut
normale. Si la un moment dat cand vezi ce pun, din start spui ”out” si “good bye”... De ce? Pai daca
ei pun poze deochiate? Daca ei incep sa aprecieze femeile golase in
diverse ipostaze nu-si dau seama ca
incalca regulamentul google? Daca nu , le amintesc eu prin blocare si raport la administratorii de site a profilului respectivului. Sau al
respectivei… ca nu numai “ei” au obiceiul :)
Aviz celor de au asemenea “tabieturi”: ocoliti-ma , caci eu nu
fac parte din tagma dorita. Am crescut in timpuri ceausiste, nu am chef sa
vad pe toata gardurile niste ele si ei
cu mai multe sau mai putine haine pe ei. Daca nu vreti sa
“dispareti”, aveti grija…
Or mai fi si alte categorii, precis… Dar nu imi vin in minte. Tot ce
stiu este ca e util pentru minte si suflet sa fim creativi...
Ca vorbeam despre cercurile ce sunt specifice lui
google+, contin oameni si oameni... Pe unele persoane le stiu de o vesnicie, de peste doi ani… Parca suntem o familie google+. Si ma bucur ca sunt acolo, printre ei.
Caci poti bea o cafea in timp ce citesti ce au mai
scris ei, sau in timp ce te uiti la fotografiile lor. Ascult muzica creata de
unii utilizatori, care chiar imi place. Si ma relaxeaza.
Deci prefer sinceritatea, frumusetea, vorbele frumoase, nu cele care ranesc
sufletul, si asa prea ranit de problemele zilnice oferite de viata… Va salut cu
respect si va multumesc ca sunteti aici. Sa aveti grija de voi si de cei
apropiati, si sa continuati sa ne aratati partile frumoase ale vietii, aici in
site-ul de socializare. Uitati problemele, vin si trec, fara sa ne dam seama:)
Marti, 19 nov., când să plec spre scoală, am văzut iarăşi lângă casă, pe la vecini, aceşti cai : mama şi mânz. Îi stiu de vreo doi ani, este a doua iarnă pe care o prinde dragul de el...
Un mânz simpatic şi prietenos!
De ce spun prietenos? Când a văzut că merg către ei sa le fac poză, a venit la mine curios... L-am mangâiat şi ... nu ar mai fi plecat de lângă mine:)
Dar am plecat eu, cu o părere de rau în suflet... Îi vedeti cum arată. Nu au stăpani care sa îi îngrijească, stau pe strada indiferent de vreme. Pe o raza de câteva strazi se plimbă şi işi duc traiul de zi cu zi... Poate le e mai bine făra niste stăpâni care sa îi bată toată ziua. Citesc deseori despre ţiganii ce au "grija" să îşi "omoare" caii prin muncă şi bătaie. Asa ca e mai bine de acest mânz simpatic :)
Săptamâna trecută, când să plecăm spre muncă şi şcoală, dimineaţa, acest mânz s-a pus să ţopăie fericit nevoie-mare în faţa casei vecinilor... Păcat ca nu l-am putut filma. Să îl fi vazut!!! Asta insemna fericire in viaţă!
Hello ! I am glad to meet you , finally! Buna! Ma bucur sa te intalnesc ...
This family stay on the street, this is the second Winter to come for this young horse. I think. Since then I see them almost every day :)
One day , before we left the house for going to work and school, he started to play in front of my neighbors house, he jumped and jumped in a happy feeling! INCREDIBLE! SO HAPPY AND FREE!
I think that everyone shoul feel like this little horse, he stay with his mom and feel so safe and happy. They don't belong to anyone to take care of them unfortunately :(
Last Tuesday, in 19 Nov. in the morning, I saw them too... When I went to them to take some pictures the little one came to me and I caress him with friendship. He is very friendly and warm:))) I still can't believe that he is our friend...
DO YOU LIKE HORSES? A reunion of old friends. One of the wonderful movies with animals... I like them so much!
The life is unexpected sometimes... :))) Every day we receive new signs of beauty! Sometimes animals, even if they are wild are more beauty then "humanity".
... de multe ori viaţa e altfel dacă o vezi din partea cealaltă... alt punct de vedere... ZÂMBIŢI, VĂ ROG! Fac o fotografie imaginară :) Bye! See you tomorrow...
In the last day of Octomber in other countries they celebrate Halloween. We don't. But the kids wanted to meet and to wear carnival clothes... And eat candies in the Center. Just for imitate other's culture. Tipically Romanian... We imported all sorts of cultures, during our long history. So, we stayed for a while, until the evening came over Resita... At 6 o'clock p.m. it was already dark. Autumn times. Great times for night shootings :) Isn't it? Some of my photos, without edit:
the lamp was not so big...
I like them a lot! Macros and landscapes.
And the music of Lindsey Stirling... I invite you to listen too, her creations. She started on youtube... Incredible, but it's true. Like many musicians from "youtube". See ThePianoGuys. Lindsey sing and create music. She is the dancing violonist. She is hip hop violonist. She sing alone, some people say that she should take an orchestra, a band. No necessary, she plays with her friends :) She became wellknown everywhere. I know her only from her videos... Lovely music!
One of the first video listened , which I still like a lot!!!
“Years ago, I became a boating enthusiast. I grew to appreciate fiberglass boats because they are lighter, stonger and more durable than wooden boats. Wondering if fiberglass could do for the cello what it has done for the boat, I began exploring the various types of fiberglass materials, ultimately settling on carbon fiber, the strongest. The result of ten years of experimentation with both material and design is the “Luis & Clark Cello,” named after my partner, Steve Clark, and me.” –Luis Leguia, Inventor/Designer
P.S. If you want to buy some of my photos (I have a lot of pictures, all types) or to make prints for you, write me an e-mail I am very glad to help you if you want!
Luna trecuta a fost mare targ la noi... Si prin alte localitati din tara, Octombrie e o luna specifica pentru "recolte". La noi a fost ca de obicei, marfa multa si diversificata. Si cu multe suprize placute.
I-am vazut pe parintii unui coleg de-al lui fiu-miu, ce si-au facut o ciupercarie, au avut curaj si au investit. De acum cativa ani isi vad de afacere. Asa ca mai cumpar si eu, cand ii "prind" pe la piata :)
Proaspete si gustoase!
Ciupercile Pleurotus constituie un aliment dietetic
foarte indicat pentru alimentatia omului. Au un continut ridicat de
proteine, fiind aproape un inlocuitor al carnii. Contin de asemenea
glucide, acizi organici, saruri minerale si sunt adevarate izvoare de
vitamine, in special cele din complexul B si vitaminele D. Substantele
biologic active continute de aceste ciuperci de cultura efectele nocive
ale elementelor radioactive din corpul uman, iar continutul mare de
proteine previne si vindeca hepatita, ulcerul gastric, micsoreaza
procentul de colesterol si actioneaza ca anticancerigen.
Ce poti gati cu ciuperci? De toate. Inclusiv sarmale, dupa cum imi povestea doamna Beg. Eu nu am facut inca sarmale cu Pleurotus in loc de carne, dar parca ma tenteaza sa incerc. Numai sa se acreasca varza din butoi :)
Dar azi am facut altceva cu ele. Nimerisem sa cumpar si juma' de kilogram de "champinioane" de la un chiosc gen "aprozar" (mai stiti termenul, nu?) si impreuna cu inca niste Pleurotus am planuit o lucrare mai complicata...
Bucatile mari de ciuperci le-am sarat de ieri si le-am asezat frumos sa se "aseze". Urmand sa ajunga "ciuperci pane". Adica date prin amestec de oua, faina, apa si condimente. ca si vinetele pane. Si prajite sau coapte (unii le coc in cuptor, in tava). Se pot manca si in sandvici , asa de gustoase sunt, in loc de snitel.
Iar
ciupercile mici , plus coditele urma sa te fac tocana. O tocana speciala cu
care sa umplu capacele de la "champinioane". Mici si dragalase.
Inainte de coacere
Buuun. Deci azi am tocat niste ceapa si dupa ce am dinstuit-o putin am pus coditele de ciuperci maruntite cu cutitul mai grosier. Apoi am adaugat smantana, sare, putin piper. Si lapte, ca era oala in care am fiert laptele taman' langa tigaie si m-am gandit sa pun smantana de pe lapte ca si asa nu are cine sa o "pape" (e lapte "de tara", mai gras), precum si niste polonice de lapte; ca sa fierb si un sos cu ocazia prelucrarii (inmuierii) ciupercilor. A venit randul sa asez deasupra acestui preparat capacele de ciuperci sa "fiarba" putin in aburul sosului ce fierbea la foc mic-mic, sa se inmoaie putin atat cat sa le pot umple frumos. Sa devina elastice si placute.
Dupa ce am considerat ca au "fiert" destul le-am scos intr-o strecuratoare si le-am lasat sa se racoreasca. In aceeasi stracuratoare am stors si ciupercile cu ceapa ce le-am prelucrat anterior. Zeama urma sa fie folosita la altceva. Mentionez ca nu m-am inspirat de nicaieri, ci pur si simplu am planuit de ieri ca asa voi face, ca e bine sau nu , nu conteaza, dar rezultatul conteaza: sa fie bun si gustos !
Asa, deci aveam toate ingredientele. Am asezat intr-o tava ciupercutele pe care urma sa le umplu. In tigaia in care dinstuisem ceapa am asezat amestecul de codite, la care am adaugat un ou si niste branza de oaie rasa. Nu stiu cat, dar suficienta cat sa o faca buna la gust. Nu foarte multa..
Din acest amestec am luat cu o lingurita si am pus peste ciuperci cate o gramajoara frumoasa, ca o biluta.
Apoi am turnat, de pe lateral, in tava zeama ce ramasese de dinainte, cea cu lapte si smantana.
Am ras niste cascaval, din care am pus pe fiecare "ciupearca" o gramajoara mai mica sau mai mare. Dupa gabaritul ei. Cat poti lua intre degete...
Asa a iesit:
Inainte de coacere
Dupa care a urmat faza de coacere. Mai intai tava o pusesem sus de tot in cuptor, dar apoi am mutat-o la mijloc caci am observat ca nu se facea asa cum voiam partea de jos, sosul. A fost perfect asa. Rezultatul final e iesit tare gustos. Ca un fel de aperitive calde sau reci. Iei cate o ciupercuta , caci e "legata", nu se desfac straturile.
Ciuperci umplute , la cuptor
Imi plac. Dar atentie, sunt destul de grele la stomac... Putin. Cel putin cine a patit-o cu "fierea" sau cu "arsurile la stomac" stie sa ia cu masura :)
POFTA MARE! Good appetite!
Creativitate!
Il stiti pe Tudor Chirila ? Fain tip. Imi place stilul lui... Intamplarea face ca el sa semene cu frate-miu, sa fie nascut cu exact 4 luni inaintea lui :) Tot in '74. Ascultati aici ceva : lista youtube P.S. nu pot lua linkurile separate, acum nu-mi iese :) Despre Creativitate - Tudor Chirila 1. nr 1
La fereastră...
