Socializare...

Despre socializare , in zilele noastre

 Incep cu un citat dintr-un pliant Alevia primit ieri, în “cutie”:

“Calitatea gândurilor determină calitatea vietii

Gândurile sunt lucruri vii, fascicule mici de energie. De multe ori nu ne gândim la calitatea gândurilor noastre şi, totusi, calitatea gândurilor determină calitatea vieţii. O minte puternică, disciplinată, cultivată zi de zi, poate face miracole. Daca vrei să-ti trăieşti viaţa plenar, trebuie să ai grijă de propriile gânduri: cele mai valoroase posesiuni ale tale. De fapt, vei incepe să-ţi deblochezi adevăratul potenţial al minţii şi să trăieşti în maniera în care iţi doreşti, numai atunci când înveţi să-ţi controlezi gândurile şi să-ţi imaginezi tot ce-ţi doreşti în această existenţă.

Cum vedem lumea?

Nu vedem lumea asa cum e ea, ci aşa cum suntem noi. Adică întelegem lumea din jurul nostru prin prisma temerilor, limitarilor, falselor ipoteze si prejudecatilor pe care le avem. Odata limpezit geamul prin care vedem lumea vor aparea o multime de posibilitati. Ideea aceasta ne poate schimba viata, din timp ce modul in care gandim determina realitatea.”

Ieri vorbeam despre importanta fotografiei la profilul de la un site de socializare, oricarui site… Cu atatea persoane ce au acelasi nume (si eu am destule “Angela Ghinea”, prin lumea asta mare, unele in tarisoara noastra, altele in strainatate) exista pericolul sa dai de altii care nu au ganduri prea curate… Mai ales fara a avea o fotografie personala, de unde stii ca e prietenul/prietena din liceu pe care il/o cauti? Pai nu stii…

Poate vezi o fotografie a unui actor de pe Hollywood, foarte cunoscut. Apăi sigur Marinica, românaşul nostru neaoş nu este Brad Pit, asta e garantat!

La fel si la doamne, nu poti da <accept> unei femei ce isi afiseaza ca fotografie de profil o poza faina a lui Angelina Jolie, de exemplu. Ca tot vorbeamn de sotul ei simpatic…

Cazuri si cazuri…

Recent am vazut la google+ ca m-au adaugat in cercuri niste persoane. Ceva obisnuit in ultimele luni. Din noianul de notificari, jumatate sunt cu persoane ce te adauga la cercurile lor. Bravo lor! Daca vor sa stie ce postez, nu ii pot opri.

Dar sa zicem ca il cheama John Smith si la profil apare o fotografie cu o tipa traznet! Ce sa mai cred? Ca e fan al respectivei tipe, dar el asa o arata? De parca ar fi relevant…

Sau situatia opusa: o cheama Angelina si il are la fotografia de profil  pe sotul ei :)

Daca m-as lua dupa aceasta “moda”, ar trebui sa imi pun fotografie dragului meu sotior… Poate una de prin calatoriile lui de serviciu, poate una de cand era in Kenya :)

Si daca tot vorbeam despre  socializare si site-uri care ofera  asta cu mare succes, hai sa ne gandit ce fel de tipuri de profiluri exista:

1. Cei ce pun postari proprii cu ceva ce li s-a parut foarte interesant recent sau pe vreun blog citit recent. Mie imi plac acest gen de persoane, ii vad cum sunt, ii “simt” ce fel de oameni par sa fie. Da, “par sa fie”, caci  nu poti baga mana-n foc daca nu il cunosti personal :)
Eu citesc postarile, ceea ce este rar in zilele noastre, se “pluseaza” la greu, fara a se citi continutul… Poveste veche pentru ce ce ma cunosc, imi stiu parerile... Mai bine tac :)
2. O alta situatie prezinta pe cei ce fac din ambele:  postari proprii si redistribuiri ale prietenilor mai apropiati si nu numai. E foarte util sa redistribui si ce posteaza prietenii. Ii promovezi, le promovezi ideile, parerile. Fain. Si vazand cam ce posteaza si ce redistribuie, il “vezi”  cam ce fel de om este. Ce ii place.
3. Ceea ce ma exaspereaza ( si pe cei ce fac asta nu prea ii adaug la cercurile mele, chiar daca i-am pus la un moment dat, dupa o vreme ii elimin) este abundenta de postari redistribuite. Unii utilizatori distribuie in nestire imagini preluate de la alti amici de-ai lor, dar nu in limita bunului simt , ci cu zecile! 

Da, am zis bine. Am avut destui, e plin goagalu' de ei. Sunt si ei utili, nimic de zis, dar … totusi. Eu ma saturasem sa vad poze sclipicioase, cu mult “glam”, cu stelute miscatoare, etc. Unele gif-uri imi plac, dar majoritatea mi se par “tiganesti”, stiti ca hainele “lor” au multe culori, combinatii care sperie orice ochi normal…

Cam atat.  Pe oamenii astia nu ii “vezi” decat ca niste imitatori simpatici, fara idei personale, care fac tot ce le spune celalalt. Daca ii vad vreodata in viata reala sunt sigura ca imi vor  confirma parerea… Stiu destui.

Sau se ascund in carapace ?!  Cum vor ei…4. Am un cerc cu persoane ce “scriu”. Au blog de acum sau de mai demult. Si ii citesc. Rar vezi la ei fotografii. Dar continutul scrierii conteaza… Sufletul lor.

Asternand ganduri si idei pe hartie, mai nou pe un fisier word, mutat mai apoi in blog, reusesti sa creezi ceva. Ca si la cei ce propun imagini din drumul lor de zi cu zi, care propun o melodie frumoasa, ce te unge la suflet… Mie imi place sa citesc. Si mai nou sa scriu.
DJ Project - Doua anotimpuri

           Eu de cand ma stiu scriu. Puneam pe hartie lungi poezii cu rima, in calatoriile mele cu trenul (naveta saptamanala catre facultate)  sau texte de povestiri SF (inspirate din visele nocturne). Si altele. Scrisori. da, pe vremuri existau scrisorile , pe hartie... Cu desene, text, plic si un timbru cumparat de la posta :) :)

Poate parea ciudat, dar am avut multe povestiri scrise. Pacat ca s-au dus… Nu le pastram, crezand ca nu sunt bune de nimic. Acum imi pare rau ca nu le mai pot reciti, sa vad cum eram eu atunci… Imi lipsea curajul de a le imbunatati si trimite cuiva, la revistele de domeniu. Erau vremurile lui "Ceasca' ". Nu-i bai, scriu altele…Am in lucru doua SF-uri frumoase, traite "aievea", daca putem spune asa. Calatorii de noapte, prin vis. 

5. Mai e o categorie, pe care era sa o uit:  tipe si tipi ce  posteaza o vreme chestii banale, absolut normale. Si la un moment dat cand vezi ce pun, din start  spui ”out” si “good bye”... De ce? Pai daca ei pun poze deochiate? Daca ei incep sa aprecieze femeile golase in diverse ipostaze  nu-si dau seama ca incalca regulamentul google? Daca nu , le amintesc eu prin blocare si raport la administratorii de site a profilului respectivului. Sau al respectivei… ca nu numai “ei” au obiceiul :)

Aviz celor de au asemenea “tabieturi”: ocoliti-ma , caci eu nu fac parte din tagma dorita. Am crescut in timpuri ceausiste, nu am chef sa vad pe toata gardurile niste ele si ei  cu mai multe sau mai putine haine pe ei. Daca nu vreti sa “dispareti”, aveti grija…

           Or mai fi si alte categorii, precis… Dar nu imi vin in minte. Tot ce stiu este ca e util pentru minte si suflet sa fim creativi...

Ca vorbeam despre cercurile ce sunt specifice lui google+, contin oameni si oameni... Pe unele persoane le stiu de o vesnicie, de peste doi ani… Parca suntem o familie google+. Si ma bucur ca sunt acolo, printre ei.

Caci poti bea o cafea in timp ce citesti ce au mai scris ei, sau in timp ce te uiti la fotografiile lor. Ascult muzica creata de unii utilizatori, care chiar imi place. Si ma relaxeaza.

          Deci prefer sinceritatea, frumusetea,  vorbele frumoase, nu cele care ranesc sufletul, si asa prea ranit de problemele zilnice oferite de viata… Va salut cu respect si va multumesc ca sunteti aici. Sa aveti grija de voi si de cei apropiati, si sa continuati sa ne aratati partile frumoase ale vietii, aici in site-ul de socializare. Uitati problemele, vin si trec, fara sa ne dam seama:)

Privirea ta

Daca ne dorim putem fi si oameni buni… Daca ne dorim…